Am niste vecini care an de an aduc in casa prin decembrie un copac de copac de copac, maaaare cat juma’ de sufragerie de locuinta comunista. Cica bradul ala cu coroana cat capu de cashalot conteaza foarte de mult in “economia” Craciunului, da senzatie de sarbatoare, duce mai departe traditia, le umple sufletele. De obicei, vecinii astia isi rup si capu de sarbatori (exagerez si eu – se cearta ca la mineriada…) apoi se impaca, doar aruncand un ochi la bradu' ala de s-a revarsat in sufragerie. Celalalt ochi e undeva pe jos, pe parchetu’ lucios din carton presat. Bradu’ cu varful incovoiat in tavan (ma rog, in fiecare an alt brad) asista la “frumusetea” Craciunului vecinilor cu pricina. Pe urma bradu’ se duce la ghena, care ghena se sufoca de bradu’ mort, ucis degeaba. Yo am un sfat pentru vecinii astia ai mei morti dupa traditii. Decat sa dati banii pe un brad veritable, mai bine luati unul de plastic veritable, unul nemuritor ca Dancanmeclaud, care v-ar putea fi si martor la un eventual divort. Deveniti ceva mai ecologisti. Sau daca nu se poate mai ecologisti, aflati ca-I criza (la altii, da’ vine si la noi) si banu’ trebuie socotit. Si, pe bune, un brad de Carrefour sau de Auchan, sau de “Orice” e al dracului de ieftin si tine o viata si juma’ de om. Il puteti lasa mostenire. Iar senzatiile contondente pot ramane la fel peste ani. Traditia asta depinde doar de voi!

(Si daca se poate, pentru anu’ urmator, mai rariti vizitele la biserica, ciomageala pe apa sfintita de mana popii si facutul de cruci mici si marunte prin autobuz. Nu de alta, da’ vad ca nu va ajuta.)
PS: orice asemanare a vecinilor mei cu personajele respective este pura coincidenta, numai daca nu detin cumva doua proprietati in Monte Carlo, trei yahturi si 60% din Google.

Asta e o leapsa pe tema “opriti macelul brazilor de Craciun” preluata benevol de la Secmerean, care are dreptate sa infiereze fenomenu’. Cine se simte, poate sa se lupte cu cate o postare pe blogul propriu. Si daca ma gandesc mai bine, doi blogeri nu scapa: Vorbaretzu si Demaio