Vosganian spera ca ultima varianta de taxa de poluare auto sa fie sustinuta de majoritatea romanilor. Adevarul este ca ma si vad in fata guvernului cu o tablita agatata de gat pe care scrie “Traiasca taxa de poluare”. Sau voi incepe sa trimit spam-uri de sustinere a taxei auto. Sa vad ce metoda aleg, ca tare simpatic e domnu ministru. Vosganian, fii tu Captain Planetu' nostru!

Intreb azi la un chiosc RATB daca autobuzul 335 merge pe traseul clasic. Primesc raspuns: "N-as putea sa va spun"

Ceea ce m-a legat de George Pruteanu a fost initial o simpla intamplare. Comuna, dar rupta de vreme prin timp, prin secunda. Si poate lipsita de importanta. La o oarecare varsta, tata mi-a facut cadou o masina. Era un Fiat 600 produs in anul 1964. Masina era reconditionata, superba... Tin minte si acum ca in ziua respectiva, dintr-o vara frumoasa si fara prea multe “patemi” rationale, am decis ca voi dormi in noua mea masina, mai mult un obiect de “cult” decat orice altceva. Asa ca tarziu, in noapte, dupa ce toti amicii vor fi plecat de la petrecerea mea, mi-am luat un pled si am facut ceea ce simteam. Am dormit in masina. Poate a fost o idee nebuneasca... Aveam sa aflu peste ani buni ca George Pruteanu facuse la fel, cu zeci de ani in urma, cand isi achizitionase prima sa masina, un Fiat. Dormise in masina. Intamplarea m-a facut sa ma simt oarecum magulit, nu eram primul nebun care facuse asta. In acelasi timp, aceeasi intamplare ma facuse sa ma simt oarecum trist, nu eram, prin urmare, nici singurul nebun care facuse asta. Grav!
Pe Pruteanu nu ar trebui sa ni-l aducem aminte ca lingvist sau ca om de televiziune (asta din urma chiar cred ca l-ar deranja). Pruteanu a fost de fapt un personaj care a lipit niste generatii, de la decretei si pana la cei mai tineri. Poate ca l-am condamnat pentru alegerile lui politice (desi tot timpul s-a declarat de Stanga, iar noi nu l-am auzit sau nu stiam ce inseamna Stanga), poate ca i-a suparat pe studentii lui in timpul sesiunilor. Poate ca a fost prea direct pentru o societate in care jocul din buric se simte mai acasa decat s-a simtit vreodata Enescu.

Intr-un interviu acordat TVR, Bush a sintetizat, mai bine decat si-ar fi imaginat vreodata, politica externa practicata de Casa Alba: “Am aratat inspre cer si am amintirea vie a miilor de oameni care au privit in sus nestiind la ce arat, pentru ca ploua”. (Vorbea despre momentul vizitei din 2002 in Romania si despre discursul din Piata Revolutiei si evident despre celebrul curcubeu).

(Ar fi de precizat ca Micro TAC-ul inca functioneaza. Nu o sa ma intreb daca Aifonu va mai merge peste zece ani).

Asta era fix stirea de care aveam nevoie azi. Popii intra in politica. Oficial.
Sfintul Sinod da voie preotimii sa candideze pentru functii de consilieri locali si judeteni. Cica popii ar fi la curent cu problemele comunitatii.
La oase bai fomistilor.

Ei, nu e vorba de Palahniuk, ci de Eftimie. Pe el il bantuie. Niste intrebari. Adica una, doar. Ma bantuie intrebarea, ca tot e Romania plina de super specialisti in telecom care isi dau semnaturile prin ziare (de calitate – sic!), cat mai are de trait (bine, evident) Symbian-ul (SonyEricsson trece deja pe Windows Mobile - vezi “Xperia” iar Nokia a demarat discutii cu Microsoft in aceleasi scopuri? Hai baieti, ma intereseaza un articol serios, cu citate de la analistii telecom de la noi. ;)

Fotografia e facuta intr-un autobuz 330