Au trecut sarbatorile, nu-I asa? Avem acum toate motivele sa redevenim cei ce suntem tot restul anului, sa revenim din starea de ipocrizie pe care am imbratisat-o majoritatea doar dintr-un singur motiv: frica de Dumnezeu. Si acum ma gasesc eu sa va spun ca o credinta, oricare ar fi ea, nu cunoaste date fixe incercuite in calendare, nu cunoaste idei concepute de mintea unora pentru sufletul altora si nici pedepse sau recompense. Nu sunt ateu, dar nu cred in indoctrinari, le resping daca pot fara patima, le las sa existe fara sa ma struneasca (e marfa limbaju’ nu-I asha?).
Deci, sa revenim acum la spart capete si calcat in picioare babe si mosi epileptici prinsi in gradina pavata cubic a vreunei biserici ce da apa asa-zis sfintita, sa ne rupem capu’ la moastele lui Sf. Cutarica, sa blestemam din toti plamanii vecinul cu pechinezul ala de latra cand e scos la plimbare, sa indoim levieru’ pe soferu’ ala incepator care n-a avut “bunul simt sa te lase sa te bagi”, sa dam acatiste cu “sa moara, sa faca boala, sa crape”, sa … Nu de alta, dar pana la Paste nu e mult. Si atunci trebuie sa redevenim piosi. La fel cum de Craciun inghitem sarmaua cu gandul duhovnicesc – Primeste-o Doamne si p’asta!

Va doresc un an mai putin ipocrit