Radu Eftimie

Back in (IT&C) business

2011-08-23T22:40:00.003+03:00

Pentru cine are chef sa ma citeasca, sa ma injure (constructiv, desigur), scriu la HIT.ro Pentru cei din industrie, comunicatele de presa le primesc la aceeasi adresa: eftimie at gmail com

Ne manca onlinu' pe toti dom'le :)
Bine v-am regasit!

Ubuntu 11.04 - disponibil pentru descărcare

2011-04-28T09:32:00.003+03:00

Ultima versiune de Ubuntu (si derivate, probabil - kubuntu, xubuntu etc.) ar trebui să fie disponibilă pentru download începând de azi. Tare curios sunt ce aduce nou la modul concret. Oricum, cine vrea să-l testeze va putea folosi emulatorul Wubi (asta ca să nu riscaţi cu install-ul şi cu partiţionarea greşită a hardului :) În câteva ore, opţiunea de download a ultimei versiuni a sistemului de operare ar trebui să devină valabilă pe site-ul ubuntu.com. (Pentru cine are întrebări de genul "unde găsesc Wubi pentru Ubuntu 11.04", ar trebui să vă uitaţi chiar în imaginea pe care o descărcaţi, acolo ar trebui să fie).

Pe timp de Paşte...

2011-04-24T23:38:00.009+03:00

...Pe timp de Paşte, unii sunt mai luminoşi, descoperă fotonii din noi o singură dată pe an, dar e bine şi atât. Tot pe timp de Paşte, alţii sunt pioşi, sunt mai buni, sunt mai miloşi, sunt mai credincioşi, sunt mai cu teamă de Dumnezeu (care, zău, nu mi se pare răzbunător). Alţii, tot pe timp de Paşte, ţin post negru, nu fac rău, fac bine, alţii nu înjură, nu gândesc de rău pe altcineva pentru că zilele astea "stringurile" vibrează altfel.
Eu sunt la fel cum eram şi ieri şi acum o săptămână, mă rog, tot timpul. Şi cânt (hehehe, cum v-am dus de la Ana la Caiafa), că am ceva timp liber pentru relaxare. Ce cânt? Treaba mea. Orice îmi trece prin degete :) Aşa că daţi cu mausu' AICI să vedeţi ce inspiraţie mi-a mai adus mie cel de Sus. Da' nu e obligatoriu să daţi click;) enjoy ;)

Consecventa este buna pentru nemuritori

2011-04-22T01:23:00.006+03:00

N-am mai publicat de multa vreme nimic pe blogul meu. Daca ar fi sa insir aici motivele si sa va povestesc ultima perioada peste care am trecut destul de greu, as umple spatiul asta doar cu detalii care v-ar trece pe langa ureche. Drept pentru care va scutesc de o treaba inutila si ma scutesc si pe mine de complezente inutile. Spun doar ca am facut Fitzuici.wordpress.com oarecum din curiozitate, am intrat in finala blogurilor Roblogfest, apoi m-am oprit. Nu pentru ca nu ar fi meritat sa merg mai departe, ci pentru ca pe parcurs s-a ivit altceva pentru care cred ca merita sa-mi consum timpul. Am schimbat "macazul" profesional atat de tare incat majoritatea ati uimiti (cei care ma cunoasteti cat de cat, cu siguranta). In fine, un nou job, tot in presa, dar cu preocupari mult mai linistite, mai lipsite de mizeria care a cuprins presa de azi si total inocente (sa nu spuneti ca am innebunit, n-am facut-o, inca :). Pe scurt, ma simt aproape renascut cu jobul pe care il am acum. Va las sa faceti misto de fraza asta, urmand ca atunci cand voi considera ca trebuie sa va spun mai multe. Si, ca sa termin odata si ma duc dreacului sa ma culc, ca-i tarziu, mai spun doar ca o sa va mai plictisesc cu postari aici de fiecare data cand voi considera ca am ceva de spus. In plus, cine vrea sa vada si alta fata a mea poate vizita adresa http://www.myspace.com/eftimie

Sarbatori frumoase, oameni buni, Paste fericit si sa avem fiecare parte de ceea ce meritam!

PS: Iertare prietenilor carora nu le-am mai dat niciun semn de viata de luni bune: Adrian, Grati, Bogdan P. S. Baiasu... si multumiri celor care au fost alaturi de mine in momentele grele prin care am trecut: B.C. , Mihaela... cred ca doar ei. Paste fericit!

Ne vedem/citim pe Fitzuici

2011-02-20T15:06:00.002+02:00

Mici schimbari... De acum inainte ma puteti gasi pe Fitzuici.wordpress.com.

Egypt - Where it all begins

2011-01-31T11:58:00.003+02:00

Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi se pare geniala "potriveala" intre sloganul turistic al Egiptului si ceea ce se intampla acolo, acum... Ca sa nu mai spun ca pe posturile TV se da la greu spotul "Egypt - Where it all begins"

Urmatorul acord cu FMI nu va fi preventiv!

2011-01-19T15:16:00.004+02:00

Franks de la FMI se declara dezamagit de faptul ca economia romaneasca s-a incapatanat sa nu creasca in ciuda “ajutorului” pe care Fondul ni l-a oferit cu atat de multa generozitate. Desigur, FMI-ul nu are esecuri, el are doar dezamagiri, la fel cum Basescu se situeaza undeva deasupra clasei politice corupte. Pe mine ma mira, insa, altceva. Niciun baiat destept din presa (si chiar sunt destul de multi analisti competenti) nu a atins subiectul mizei concrete a dezamagirii FMI, plasata frumusel inaintea virarii ultimei transe din imprumutul actual. Pe scurt, de mai multa vreme se vorbeste despre un alt acord de imprumut pe care Romania il va lua de la Fond. Viitorului acord de imprumut i se spune “preventiv” – Romania nu va lua bani, ci va avea un “girant” (FMI) pentru una si pentru alta… Punem pariu ca urmatorul acord cu FMI nu va fi deloc unul preventiv si ca vom fi anuntati (probabil Base o sa faca anuntul ca el are cojones mai mari) ca se impune o noua indatorare a tarii? Parerea mea, macar sa gresesc eu...

Don’t BOR(e) me!

2011-01-11T23:20:00.002+02:00

Popii ortodocsi se dau de ceasul mortii ca ei nu sunt intermediari intre noi, adica enoriasii, si Dumnezeu. Ieri am ascultat o prelegere de acest gen. Parintele, care ia bani grei la botezuri, inmormantari si nunti (si ca toti ceilalti popi romanesti nu taie chitanta), spunea ca ei sfintesc, povatuiesc etc. Si ar mai fi ceva de spus: biserica e mai ceva decat o corporatie. Bugetul parohiilor e mai sfant decat ar trebui, asa ca daca parintele paroh nu reuseste sa stranga banii (tot din nunti, botezuri etc) peste an, mai marii de la BOR il lasa fara parohie. Adica, frate, frate, dar branza tot pe bani e. Iar banul e luat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. As spune amin, dar mai bine sa va aud zicand rapid: popa pupa poala popii. Pa!

"Vrajitoarele" de la banci ghicesc (din nou) in leu

2011-01-06T23:05:00.003+02:00

Foarte pe scurt. E inceput de an. Bancile au inceput asaltul estimarilor pe leu. E traditie, nimic nou. Fiecare face predictii pe moneda. O sa scada, o sa creasca, o sa faca pe dracu. Tu, cel care citesti ce spun eu aici, stii deja ca nu se pot face previziuni pe evolutia cursului de schimb. E imposibil. In plus, este motivul pentru care unul dintre putinii romani care au intrat in cartea recordurilor, Isarescu, capu’ BNR, a renuntat de multa vreme sa calce prin locuri publice, inclusiv prin restaurante, pentru ca il lua lumea de mama Omida: “Cat o sa fie leul poimarţi?” Dar, baietii de la banci ies la TV dezinhibati si dau cu „sigura” la popor. O sa fie cam atat, dar depinde de evolutia factorului X, ba chiar si de cea a lui Y. Dar noi, de la banca Strumf, credem ca mai mult ca sigur o sa fie atat leul asta al vostru cam atat. Informatie zero, responsabilitate si mai putina, ca, na, vorbim de banci, care prin scaderea profitului inteleg pierderi. Ca asa e in tenis...

TVR angajeaza soferi. Proba scrisa e eliminatorie :)

2011-01-05T18:05:00.003+02:00

Se stie ca daca ajungi sa te angajezi la TVR ai toate sansele sa “scapi” de acolo cu picioarele inainte. Mai bine spus, ai sanse sa iesi la pensie. E loc sigur, placut, cu bani mai putini si munca pe masura. Si se tot dau concursuri la TVR. Toate bune si frumoase. Ce n-am inteles eu insa este de ce daca vrei sa angajezi soferi de camionete la TVR faci concurs cu proba scrisa eliminatorie??? Asa spune la lege sau ce? Andreea, ai legatura.

Microsoft isi cauta oameni pe Bestjobs

2011-01-05T14:59:00.004+02:00

Microsoft Romania a postat pe site-ul de recrutare BestJobs un anunt pentru gasirea unui manager de marketing si comunicare. Despre ce schimbari este vorba in echipa Microsoft Romania (si daca este vorba despre asa ceva) ii las pe ziaristii de pe IT sa ne lamureasca. Atat.

Stiri vechi de an nou

2011-01-02T12:20:00.002+02:00

E 2 ianuarie. Romanii au papat tot, asa ca la Mega Image (Titan), pe la ora 11 fara ceva, chiar inainte de deschiderea magazinului, erau destul de multi ametiti in fata intrarii, ca pe vremea lui Ceausescu, la coada, ca sa dea buzna sa mai goleasca un pic rafturile. Inertie. Tot romanii se intorc de la carmoleala pe care au tras-o pe partie, la munte. DN1 e plin de masini cu miros de carnati, dar asta nu e stire, e banalitate. In rest, idiotii care si-au facut stocuri de pocnitori au ramas cu fixatia ca e tare distractiv sa dea cu bombe si acum. Serban Huidu a iesit din coma indusa. Sanatate si nu-ti face griji, n-ai pierdut nimic senzational cat ai fost "plecat". A mai trecut un an, cica. Suntem in Romania, cum spunea Vlad Petreanu, dati-va ceasurile cu 50 de ani in urma… La multi ani.

Crăciun fericit!

2010-12-24T12:27:00.000+02:00

back to basics

2010-12-20T23:29:00.002+02:00

Telefonul asta, un Alcatel OTE 715, m-a salvat de fiecare data cand tehnologia moderna m-a lasat balta. Si o face si acum cu brio :)

Maţ flămând de Mioriţă

2010-12-16T15:24:00.005+02:00

Bai, o chestie e clară. Românii mor, băi, cu criza de gât. Adică, aud că pe la fabricile de carne se munceşte în trei schimburi ca să se acopere intoxicaţia alimentară (şi elementară) de Crăciun cu caltaboşi şi alte „bunătăţi” de mare rafinament culinar. Bravos, băi, băgaţi mare să aveţi masa îmbelşugată că altfel crapă egoul în voi şi vă cântă maţul ăla la fel de gros ca obrazul pe care îl purtaţi pe trei sferturi din faţă. Asta e perioada cea mai mişto din an, când România se transformă într-un intestin gros. Nu mai spun că pe urmă România arată ca o mare şi productivă hazna. Asta aşa, ca o continuare la postarea cu spirtoasele. Că se leagă, băi fomiştilor.

Fiscul a vândut stocul de spirtoase. Românii sunt fericiţi

2010-12-13T12:09:00.001+02:00

Mişto, beton, mioritic. Fiscul a scos la vanzare produsele confiscate. S-a facut coada mare şi românaşii au cumpărat chilipiruri. Cel mai bine s-au vândut produsele destinate carmolelii de sărbători. Dupa cum spun ăştia de la ANAF, în vreo juma' de oră de la deschiderea magazinului de „confiscate” s-a epuizat stocul de băuturi alcoolice. Trist. Am spus!

Moartea târnăcopului

2010-12-09T23:41:00.003+02:00

Târnăcopul este pe cale de dispariţie. O ştie tot muncitorul care dis-de-dimineaţă, pe la ora 11.00, iese la căptuşit ţevi de apă, peticit conducte, săpat constant în căutarea neajunsului din infrastructură care s-a transformat în defecţiune şi a umplut cartierul de apă şi facturile de pierderi.
În peisajul colorat şi plin de viaţă, unde munca în salopetă te înalţă stând şi aşteptând salariul, târnăcopul, cel mai bun prieten al omului muncii necalificate, îşi pierde sensul, mai există doar pentru a fi rezemat de portiera maşinii unui fraier care a parcat pe locul unde ar fi trebuit să ştie până acum că se ascunde o conductă sleită ca o fantomă damnată să bântuie etern. Târnăcopul e pe moarte. Muncitorul în salopetă albastră imaculată, spălată de Magda Catone, a renunţat la târnăcop. Acum, pentru că timpul s-a comprimat extraordinar de mult, se folosesc maşinării complexe, picamere pe patru roţi care nu mai tocesc mâinile muncitorului nostru. Iar el, muncitorul, îşi îngrijeşte dosul palmei cu cremă hidratantă şi îşi măsoară ph-ul. Pentru că merită. Pe cuvînt, dacă vei compara mâna lui Dorel cu mâna lui Patapievici nu vei descoperi niciun fel de diferenţe. Aşa de departe s-a ajuns cu tehnologia necalificată. Iar primul pas a fost renunţarea la târnăcop, o ustensilă bădărană şi neprietenoasă cu Dorel. Tot înlocuirea târnăcopului a adus şi schimbarea preocupărilor muncitorilor în timpul orelor de program. Acum, nea Gogu nu mai face glume de şantier cu Dorel, el îl apostrofează pe Dorel pentru că e prea brutal cu excavatorul, timp în care citeşte cu voce tare din Comedii la porţile Orientului, deşi nu prea e de acord cu tot ce spune Pleşu. Credeţi-mă, moartea târnăcopului nu este întîmplătoare. Ea face parte din evoluţia unei bresle.
Cu toate astea, muncitorul în ingeniozitatea lui, mai apelează, cînd şi cînd, la târnăcop. Îl foloseşte la lucrări subtile, aproape subliminale, la săpături delicate, aproape la fel de chirurgicale ca operaţiile lui Oprescu din tinereţe. Aşa e omul, scapă greu de vicii. (National - 23 februarie 2010)

?

2010-12-09T21:30:00.003+02:00

Mi se pare mie sau de vreo sase luni incoace multe teorii ale conspiratiei de care lumea radea in urma cu cativa ani au devenit conspiratii in toata regula? Si daca am dreptate, de ce dracului e lumea atat de impasibila?

Cateva vorbe despre National

2010-12-06T09:43:00.003+02:00

Am spus deja si raman la aceeasi parere: n-am nimic de reprosat oamenilor care au ramas la National. Lucrurile, insa, o iau la vale, drept pentru care ma felicit pentru alegerea de a pleca de acolo. Dupa ce mi-am dat eu demisia, a parasit redactia si Bogdan Panturu. Era de inteles. Astfel, Nationalul a ramas fara niciun om pe economic, de altfel nici nu are nevoie de asa ceva pentru incropirea formatului pe care il promoveaza. Mai nou, vad la Tiberiu Lovin, pe ReporterVirtual, ca a plecat si Fane Jeg de la National, plus inca o fatuca ce scria pe mondenitati. De angajat, ioc. Asa ca nu stiu spre ce se indreapta ziarul la care am stat atat amar de vreme, nu pentru ca nu aveam unde sa ma duc, ci pentru ca, vreau eu sa cred, am fost cat se poate de loial. Pacat. Asa cum i-am spus si patronului Naghi la despartire, ziarul/brandul National a murit in momentul in care a ales sa joace toti banii pe cartea tabloidului. Imi pare rau domnule Naghi, dar de data asta ati gresit si, din pacate, inca nu v-ati dat seama de asta. Faptul ca oamenii vechi din redactie pleaca fara sa-si fi asigurat un alt loc de munca (in vremurile astea de criza) si ca alti jurnalisti evita Nationalul ar trebui sa dea de gandit cuiva. Poate chiar lui Iliuta Naghi. Toate bune.

Care vreti sa adoptati o pisica?

2010-12-05T12:48:00.001+02:00

Dati un click AICI, cititi etc.

La multi ani Romania

2010-12-01T13:35:00.001+02:00

Nu stiu care este sentimentul vostru azi, dar al meu este clar ca parca mai mult comemoram ceva decat sarbatorim. Tristetea de pe fetele oamenilor se reflecta chiar si in vremea asta friguroasa si umeda. In rest, da, La multi ani Romania.

Sa construim aceasta tara. In PLM!

2010-12-01T10:10:00.001+02:00

Da, sunt linistit. Desi noi am esuat ca prostii, noua generatie ar putea construi tara asta. Aruncati un ochi la clipul asta, ca merita. Si raspunde si la postarea anterioara. Definitiv :) Ea este mandria orasului Alba Iulia si a noastra ca romani. Si nu uitati! Si Boc a facut dreptul si-i place, evident, dreptatea.

Vezi mai multe din Faze tari pe 220.ro

Piţipoancele ajung în rai?

2010-12-01T06:06:00.000+02:00

Avem o problemă aici, în salon. Una complexă şi care ne poartă neuronul dintr-un colţ în altul al capului: există sau nu există piţipoanca perfectă? Dar cocalarul ideal există? Două întrebări care ne macină, o singură problemă. Am pornit în dezbaterea noastră care ar fi putut fi foarte bine plasată în grila de programe a unui post TV oarecare, dar mai bine unul de ştiri, pentru că acolo se latră toată ziua cu talent de neegalat. Ba, chiar am fost la un pas să-l sunăm pe Tatulici să croiască un tocşou maraton, cum numai el ştie să facă. Dar cum să determini dacă există piţipoanca perfectă sau cocalarul ideal? Ştim, vi se pare o glumă, dar nu e deloc aşa. Pentru că demersul nostru ar putea să clarifice altceva, respectiv răspunsul la o altă întrebare: Piţipoancele şi cocalarii ajung în rai? Dacă da, cu ce îşi pot umple eternitatea piţipoancele şi cocalarii acolo, din moment ce n-am auzit pe nimeni care să se fi întors convins că-n cer se face clubing şi shopping, iar de muzică de petrecere nu prea poate fi vorba căci îngerii cîntă la harpă, nicidecum la acordeon. În plus, pe parte vocală, corul de îngeri ar putea fi deranjant pentru o ureche obişnuită cu maneaua, care cere inflexiuni, artificii orientale, nu lălăieli calde. Încă ceva, ce te faci cu versurile? Ia, gîndiţi-vă un pic. Celebrul “să moară duşmanii mei” este imposibil de cîntat în cer. Desigur, versurile ar putea fi modificate, întoarse la 180 de grade şi astfel ar putea apărea “să trăiască duşmanii mei”. Pe de altă parte, o piţipoancă perfectă nu poate trăi fără mall. Or, în cer nu există comerţ pentru că banul e ochiul dracului. Deci, mall în rai… e exclus. Şi uite aşa, ajungem la un răspuns pentru prima problemă: nu există nici piţipoancă perfectă şi nici cocalar ideal, aşa cum nu există rockist perfect sau emo ideal. Treaba cu piţipoanca şi cocalarul este doar o adaptare locală a unor tendinţe culturale.
De fapt, piţiponcismul şi cocalarismul sînt doar două curente inspirate fără îndoială din mişcarea hippie din anii ’60. Cu mici modificări. Deci da, piţipoancele ajung în rai. (National - 9 martie 2010)

De ce nu si-a facut Google pana acum centru de cercetare in Romania?

2010-11-30T20:35:00.002+02:00

Va spun eu, pentru ca Google n-a primit invitatie de la ministrul Comunicatiilor. Dar, ca sa vezi, tot raul a fost reparat. Ministrul Valerian Vreme invita Google sa-si faca centru de cercetare in Romania. Cu alte cuvinte, ramane cum am stabilit, deci Google isi poate face acum centru si la noi. Chiar incepuse sa-mi fie mila de Google asta… Invitatia a fost facuta de Vreme (cum suna asta:) intr-o intalnire pe care a avut-o cu seful Google Romania, Dan Bulucea. Reactia lui Bulucea, „Urmarim cu atentie orice oportunitate de dezvoltare viitoare pe piata locala”. De bun simt... ca sa nu spuna direct "stai, frate, ca abia ne-am deschis biroul".

Alldro - Tableta "romaneasca" pare sa merite banii

2010-11-30T17:14:00.003+02:00

Parerea mea este ca Allview va da lovitura cu Tablet PC-ul Alldro. Mai scumpa cu vreo patru milioane decat un Eken (pur chinezesc si cu multe bug-uri), dar mult mai ieftina decat un Galaxy Tab sau un iPad, Alldro va fi lansata in decembrie. Tableta poate fi deja precomandata la pretul de 899 RON. Detalii pe site-ul Allview.

Butonul de panica - PC-ul scoate fum

2010-11-29T09:08:00.004+02:00

Mi s-a ars sursa de la desktop. Vestea este proasta, desi mirosea de cateva zile a ars si stiam ca asta urmeaza sa se intample. Asa ca am ajuns sa calatoresc inapoi in timp, am pus mana pe geanta magica de sub birou in care zacea un Toshiba Satellite 4070 CDS, "o fortza": procesor de 366 Mhz, HDD de 4 GB, Ram de 256 Mb, un USB 1.1 :( Placa video... hai ca te intreci cu gluma Eftimie, care placa video??? In fine, pana rezolv cu tehnologia mai noua, ma descurc cu asta veche si nemuritoare. Apropo, nu-mi vine sa cred cum se misca bidigania asta care arata ca o damigeana :)

Who's in trouble?

2010-11-28T23:00:00.000+02:00

Daca publicatii precum New York Times, The Guardian sau Le Monde au decis sa dea tiparului documentele furnizate de WikiLeaks, inseamna ca asistam la un “moment zero”, la o decizie extrem de interesanta in sferele elitei financiare mondiale. Eu unul asta cred. Si mai cred ca de acum se va putea vorbi despre “fosta” prima putere mondiala, SUA. Vor veni, cu siguranta, vremuri incredibile. Hai sa le spunem interesante si sa incercam sa nu ne temem prea mult de ele, desi intotdeauna cand secretele diplomatice s-au “democratizat”, lumea s-a dezechilibrat serios. Este si normal, anumite adevaruri diplomatice dor al dracului de tare. Inchei sugerandu-va sa cititi variantele originale ale articolelor (linkurile, la dispozitia dvs. mai sus ;)

A ramas fara cap datorita unui accident

2010-11-27T18:32:00.002+02:00

Cum mi-as permite eu sa-i explic lui Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, cum ar trebui folosite in limba romana „din cauza” si „datorita”? Da, nu ar trebui sa-mi permit, doar ca este pacat ca TP este convins ca „disparitia bisericii Sf. Sava se datoreaza unui cutremur” (declaratie la Realitatea TV, intr-o emisiune in care se discuta pe marginea descoperirii celor 40 de schelete, la Universitate).
Probabil ca limba romana evolueaza.
Decat atat am avut sa spun ;)

Fasole cu costiţă. În foileton

2010-11-25T15:32:00.003+02:00

Undeva prin 2020, la un chioşc de ziare din România. Pentru nea Pamfil, care nu a mai coborît din munţi de vreo zece ani, oraşul şi-a făcut o operaţie estetică profundă, un fel de lifting eşuat. Nea Pamfil îşi împinge căciula de astrahan mai spre ceafă, îşi şterge cu dosul palmei transpiraţia naturală de pe frunte, se opreşte şi se uită. Şi gîndeşte pentru el: “Doamne, cît de mult s-a schimbat lumea”. Chioşcul de ziare nu mai arată ca acum zece ani, zici că-i un robot de bucătărie, total tehnologizat, cu vînzătoare cu boneţică de un alb imaculat pe cap, cu mănuşi de unică folosinţă şi cu un zîmbet şiret, care te ademeneşte să cumperi presa. Aruncă o privire către tarabă, care e, de fapt, mai mult o vitrină în toată regula, ba chiar una frigorifică. Ziarele nu mai arată ca pe vremea lui. Acum sînt nişte cuburi de mărime potrivită, învelite fiecare în folie d’aia subţire de sendvişuri. Abia dacă poţi citi ce scrie pe prima…latură a unui ziar. Nea Pamfil se uită mirat şi-şi spune în şoaptă: “Ce dracu’ au făcut ăştia, băi, ce ziare mai sînt şi astea?”. Apoi îşi face curaj şi o întreabă pe vînzătoare ce s-a întîmplat cu ziarul de-l ştia el, ăla pe care îl citea cînd şi cînd. Vînzătoarea zice: “Ei, nea Pamfile, vremurile s-au schimbat, bre. Mai ţii minte, mata, acu’ vreo zece ani, cînd au apărut campaniile alea cu reclamă la ziare care se vindeau ba cu cărţi de colecţie, ba cu DVD-uri cu filme? Ei bine, lucrurile au mers o perioadă. Lumea a cumpărat ce-a cumpărat, apoi s-a săturat. Başca, nimeni nu prea citea cărţile, ştii cum e românul, le lua mai mult că dădeau bine în biblioteca din sufragerie, aveau cotoru’ frumos… După ce omu’ n-a mai cumpărat ziarele astea nici dacă dădeau cărţile gratis, au găsit ăştia o altă metodă. Acu’ le vînd cu mezeluri la pachet. Uite, numărul de azi al «LaVerite» se dă cu 200 de grame de sibiu, că e quality. Da’ avem şi Frencicancan cu doi crenvurşti, ăsta e tabloid.” Nea Pamfil e puţin confuz. Întreabă: “Şi ziarul cum îl citeşti?”. “Păi, nu-l citeşti”, spune vînzătoarea, “oricum e bun doar de ambalaj”. Într-un colţ al vitrinei nea Pamfil zăreşte un alt tip de ziar. Unul în formă de cilindru. Zice: “Deci, ziarele astea cuburi se dau toate cu mezeluri. Da, ziarul ăla din colţ de acolo de ce e în formă de cilindru?”. Vînzătoarea spune: “Aaa, ăla e ultima ofertă de pe piaţa media. Vine la pachet cu un borcan de fasole cu costiţă, în foiletoane. Primul număr e gratuit”. Monsieur Seftime (National – 8 februarie 2010)

Pamflet de "casnica"

2010-11-24T01:34:00.003+02:00

Pai, nu e greu, zau asa. Asa am ajuns sa inteleg “conservatorismul” casnicei din Romania. Sa va explic un pic, lucrurile nu sunt dramatice, mai ales ca, spre deosebire de alte casnice, eu nu ma tem ca vine nevasta-mea beata de la carciuma, seara, si-mi da corectia aia demna de “violenta domestica” (na, sa moara de oftica Draghici cu Asociatia lui Tata cu tot). Si daca-mi da, asta e, merit mioritic, doar aduce banii! Deci, sa revin, nu stiu de ce dar ma apuca, uffff, uite, asa, o migrena. Deci, ma trezesc tarziu (primul avantaj al individului care nu mai e santajat de sefi cu amenda pentru intarziere la “fabrica”). Dupa ce ma trezesc (tarziu, reiterez), mai dorm un pic (al doilea avantaj). Este somnul de frumusete de care nu ma pot lipsi. Ar fi pacat ca atunci cand vine sotia acasa sa descopere, ca Champollion, ala cu Egiptu', un nou rid pe obraz. Nu-i frumos! Dupa somnul de frumusete, bem cafeaua. “Bem”, adica eu si cu mine, cel regasit. Atentie, cafeaua “casnicului” se prepara domol, cum faceau turcii la Ada Kaleh, nimeni nu te grabeste. Nici macar constiinta ca trebuie sa faci piata. E timp cacalau. NU stiu de ce, dar ziua pare mai mare, mult mai mare, foaaaarte mare. In ziua asta mare incap fara probleme nu stiu cati indivizi ca mine de dinainte, d’aia care munceau ca boii pe plantatia de unde pana si stranepotii Unchiului Tom fugisera. Dupa ce beau cafeaua (asta-mi ia cam o ora), revizuiesc lista de cumparaturi (e o lista sumara, ca e criza), ma imbrac cu ce apuc (dar trebuie sa fiu chipes, e de inteles) si plec, precum Mihaela din desenele animate, sa fac piata moderna. La supermarket. Ma intorc destul de repede, dar inainte zabovesc un pic, in parc, langa bloc. Acum este momentul zilei in care intru in pielea de casnica. Sacosa e grea, e plina cu: mai multe pachete de tigari (poate chiar doua), o franzela, un “fibropan” - fibropanul este un fel de graham cu cont pe facebook -, si doua kile de cartofi. Ma hodin pe banca, e ora lipsita de perechile cu puradei care urla viitorul tarii. Poporul e la munca, hraneste economia tarii, deci consumul. O vrabiuta canta, alta rage, un caine miauna si un baiat de la paza trage o flegma echivalenta cu legitimatia de criminalist picat la testul psihologic din examenul de la Campina. E frumos. Peisajul e viu, mai putin porumbelul ala care zace langa banca mea, spunandu-mi parca: “Mai baiet, fa-ti drum spre casa, ai o de facut curat in casa, o ciorba handmade si pe urma sa prinzi emisiunile de la ora cinci, sase… puturosule!”. Ma ridic. Plec cocarjat de greutatea psihologica a sacosei spre casa. Ajung, deschid usa. Hranesc motanul (acum intru si mai abitir in pielea de cascnica). Fac curat, fac ciorba, scot bucata de pui mort (acum inteleg de ce tinerii isi spun - “te iubesc, puiule”), mai mult un piept de pui, din congelator, il pun pe farfurie si astept. Sa se dezghete. Sa se faca cinci. Sa inceapa emisiunea. De pe Kanal D, de pe Antena, de pe Pro. Azi se anunta emisiuni mishto. Am vazut la Promo. Au facut si-un jingal. O sa se paruiasca pe rating si share Marutza cu Gherghe si cu Medelin pe ultima sinucidere celebra din Romania. Zau ca nu-i inteleg pe unii care se plictisesc stand acasa.

Cum vor francezii sa falimenteze bancile obraznice

2010-11-22T17:21:00.001+02:00

Cum bati obrazul bancherilor grasutzi? Pai nu-l bati, ca n-ai ce. Faci alta treaba. Iti retragi banii pe care ii ai la banca. Daca faci doar tu treaba asta e efectul e zero. Dar daca pui la cale o miscare de amploare online si ai si putere de convingere, treaba asta (cica) se cheama “falimentarea bancilor”. E un pic utopic, dar cineva (din Franta) s-a gandit la asta si pe 7 decembrie toti “internautii” (urasc termenul asta) sunt invitati sa-si retraga banii din banci. Mai multe in Ziarul Financiar, care citeaza Gandul.

Cand ma fac mare, vreau sa fiu asfaltator

2010-11-22T11:20:00.003+02:00

Reincepe mizeria cu licitatiile pentru asfaltari. Senzational, 10.000 de kilometri de drum judetean vor fi asfaltate, dupa cum a anuntat Boc. “Ca sa mananca si gura” regilor asfaltului in continuare. Sa vezi canibalism, contestatii, santaj, in fine, tot ceea ce face unic business-ul asta. Vorba aia, daca paine nu prea o sa mai avem, macar circul sa ne “dicstreze”.

Ceva ne scapa...

2010-11-21T13:02:00.002+02:00

Uitati-va un pic in jurul vostru. Observati prietenii, cunostintele si chiar si rudele. Toate legaturile intre oameni pornesc, inainte de toate, de la principiul relatiei comerciale. Generozitatea si altruismul au sucombat sub iluzia puterii banului si a intrebarii “dar mie ce imi iese din treaba asta?”. Urat, daunator, ucigator. Omul “modern” alearga dupa bani, cum alearga pradatorii dupa vanat. Este deja instinct. Dar nimeni nu stie sa-ti raspunda corect la intrebarea “ce faci cu gramada de bani pe care o strangi?”. Toti vorbesc despre viitor si asigurarea lui, calcand pe morminte dupa principiul “Cine este puternic rezista, cel slab piere!” Viitorul nu exista, este doar o proiectie palida a fricilor noastre. “Acum” exista si pe asta ar trebui sa-l “hranim”, altfel decat cu bani. In nebunia asta si in haosul controlat ne scapa ceva. Esenta ne scapa! Am uitat sa ne raportam la lucrurile mari si devenim pe zi ce trece mai latenti in absenta unei lumini pe care nici macar nu suntem constienti ca ar trebui s-o cautam. Na, ca m-am descarcat.

Intrebari de pe caietul jurnalistului plafonat

2010-11-20T21:14:00.001+02:00

Tocmai ce s-a terminat un frumos interviu cu Marcel Iures pe TVR1. Tocmai ce m-am enervat un pic pentru ca ziarista care i-a luat interviul (Cristina Liberis) s-a gandit ca ar fi potrivit sa-l intrebe pe actor o chestie care ma scoate din sarite (pe mine, subiectiv, cum sunt): “Mai are nevoie Romania de cultura”. In locul lui Iures as fi raspuns ca “NU”.

"So many roads, so many trains to ride"

2010-11-20T11:37:00.001+02:00

Despre banci, cu dragoste

2010-11-19T12:03:00.003+02:00

Acest post porneste de la un comentariu foarte corect publicat AICI. Adrian spune ca statul este mai dur cu RCS&RDS decat cu bancile. Absolut corecta afirmatia. O completare cred ca este bine venita: Statul NU este dur cu bancile si nici nu-si va schimba atitudinea. Fara sa pic in teoria conspiratiei, spun, si nu sunt singurul, ca statul roman este din punct de vedere fiananciar ca si dizolvat, este aproape o fantoma. Cheltuielile bugetare curente sunt facute aproape exclusiv din imprumuturile pe care Ministerul de Finante le face la bancile comerciale. De altfel, statul cauta acum un miliard de euro rapid pentru a achita partial ceea cea imprumuta in 2009 de la bancile comerciale. Asa ca este normal ca aceleasi banci sa beneficieze de “bunavointa” clientului fidel – statul. Ultima vizita a celor de la FMI confirma fara dubii cam care va fi, cel putin in viitorul apropiat, comportamentul statului roman (comportament insemnand inclusiv decizii in justitie, pachete de legi – vezi jocul de glezne cu OUG 50 etc) fata de institutiile care ii asigura “bruma” de functionare. Franks (seful misiunii Fondului in Romania) spunea ca FMI este “flexibil” in legatura cu tinta de deficit si ca multe alte aspecte privind reducerea cheltuielilor sunt discutabile. Cu o exceptie: aplicarea retroactiva a Ordonantei 50 (privind creditarea populatiei). Pe acest subiect Fondul a fost (si ramane) intransigent. De altfel, galceava cu drepturile clientilor romani ai bancilor a atras o premiera in istoria actualului imprumut de la FMI: riscul ca imprumutul sa fie sistat. Si nicio alta “tema pentru acasa” pe care guvernul a primit-o de la FMI nu a reusit sa supere Fondul atat de tare cat a reusit OUG 50! In concluzie, da, statul roman este dur cu oricine, dar bancile nu intra si nu vor intra in categoria asta. Bancile inseamna in acest moment unicul “motor” economiei romanesti.

O etapa incheiata. Plec de la NATIONAL

2010-11-15T14:00:00.003+02:00

Asa am decis. Azi ma despart de National. Initiativa imi apartine dupa ce m-am convins ca am din ce in ce mai putine lucruri in comun cu noua tendinta editoriala a ziarului. Nu exista, insa, reprosuri in ceea ce spun. De fapt, este vorba doar despre incompatibilitatea intre tipul de presa pe care vreau sa-l fac si tipul de presa (tabloid) pe care merge ziarul in aceasta perioada. In rest, nu pot decat sa multumesc tuturor colegilor de la National, pentru perioada in care am lucrat impreuna (peste sase ani) si sa le urez mult succes.

Soluţii de ieşit din criză?

2010-10-27T19:32:00.003+03:00

nnnnnggggggg ...nnnnnngggggggg! Două capete luminate, reprezentative pentru politica din România. Expresia lor spune totul despre ce perspective avem cu unii (stanga) şi ce speranţe ne putem face cu ceilalţi (dreapta)

Unde gasesti Wubi 10.10 pentru ultima versiune Ubuntu

2010-10-15T09:41:00.006+03:00

Il gasesti in imaginea Ubuntu 10.10. Cei ce doriti sa instalati ultimul Ubuntu din Windows nu trebuie decat sa descarcati imaginea OS-ului, sa o puneti pe-un CD si sa rulati din Windows. Autorun-ul va deschide initial fereastra din care puteti selecta ce vreti sa faceti: instalare pe o partitie separata, rulare live cd sau instalare sub Windows.

HTC - 5 modele pentru Windows Phone7

2010-10-12T15:04:00.003+03:00

HTC vine cu cinci noi smartphone-uri bazate pe platforma Windows Phone 7: HTC 7 Surround, HTC 7 Mozart, HTC 7 Trophy, HTC 7 Pro și HTC HD7.

De ce trebuie sa dai nume de branza unui telefon mobil?

2010-10-09T08:30:00.002+03:00

Este vorba despre Sony Ericsson CEDAR. Da, Cedar, ca branza. De ce? Probabil pentru ca nu mai erau denumiri interesante pe lumea asta.

Sursa foto: gsmarena.com

Ubuntu 10.10 se lanseaza duminica

2010-10-07T20:12:00.003+03:00

Nu stiu ce aduce nou si nici nu am avut timp sa pun RC-ul ca sa vad noutatile. Sa vedem...

Cum a ramas Romania fara stat

2010-10-07T10:07:00.001+03:00

Ilie Serbanescu merita citit de fiecare data cand scrie ceva sau cand este citat de presa (presa care se mai ocupa de asha ceva in vremurile astea de chilotzareala excesiva). Serbanescu vorbeste pe Bloombiz despre cum a fost “globalizata” Romania si despre cum nu a reusit ea sa globalizeze pe nimeni si despre o chestie foarte interesanta: cum s-a manifestat “nationalismul economic” in plina propaganda a globalizarii. Textul integral AICI

Windows Phone 7 - lansare oficiala in Romania pe 12 octombrie

2010-10-06T22:34:00.005+03:00

Despre treaba asta scrie ZF-ul - AICI. 12 octombrie este data exacta. Din pacate, mai batranul meu htc HD n-are destule resurse necesare nici macar pentru a testa noul OS Microsoft. Ne multumim cu un review sanatos. Daca aveti curiozitatea sa vedeti ce si cum si rabdare. Clipul are vreo 20 de minute.

Si daca nu aveti timp mult de pierdut, cititi pe ZDNET.COM un mic comentariu.

Americanii nu au stiri proaste. Ele sunt doar surprinzatoare

2010-10-06T19:03:00.001+03:00

Nu stiu daca cine a observat chestia asta, dar toate stirile negative despre evolutia economiei americane au, asa, o urma de surprindere. Daca rata somajului creste (si creste in mod cert), stirea va suna asa: “Rata somajului in SUA in intervalul X – Y a crescut, in mod surprinzator”. Sau: “Angajatorii privati din SUA au desfiintat, surprinzator, 39.000 de posturi in septembrie”. Iar daca nu se foloseste “surprinzator”, formula oficiala a Reuters si AFP este “in mod neasteptat”. Cu alte cuvinte, desi economia americana ar trebui sa bubuie, dom’le, ea este cumva sabotata de ceva, care nu se stie ce este, dar exista si este ...surprinzatoare. Sa fie estimarile prea optimiste sau de-a dreptul tembele de vina?

Imi place in “blugi”

2010-10-06T00:56:00.000+03:00

Cam asta este raspunsul pentru cei care zic sa schimb fata blogului. Nu sunt multi, dar daca se aduna doi care sa spuna asta …sunt deja prea multi. :) Imi place in “blugi”. Asa ramane.

PS: in plus, cred ca ar fi mai indicat sa "bag" la continut (daca am si timp de asa ceva), mai ceva decat la “forma”.

NATIONAL se relanseaza din 11 octombrie

2010-10-06T00:45:00.003+03:00

Rautaciosii o sa spuna ca National se re-re-relanseaza. Eu o sa spun ca au si ei dreptate, dar sa vedem ce iese acum. Noi speram ca e de bine.

Noua generatie de jurnalisti

2010-10-03T20:11:00.001+03:00

Nu mai merg aproape deloc la conferintele de presa. N-am cand si consider ca de multe ori nu am de ce. Dar imi povestesc amicii ca mai tinerii colegi de breasla aplauda in timpul conferintelor de presa. WTF? O fi din respect pentru vorbitorul care te-a chemat acolo pe tine ca sa-i promovezi moca serviciul/produsul sau o fi din prea multa “inocenta”. Parerea mea. Nasol.

Fă, bem şi-o ţuică?

2010-10-03T10:15:00.002+03:00

Capitalismul românesc a inventat o nouă sărbătoare. Deocamdată nu e în niciun calendar, dar nu se ştie niciodată. De vrei să te convingi, mergi la mall, toate convingerile tale se vor face praf. Aici se sărbătoreşte zilnic, dar cu precădere în uichend, sfîntul mall. Deci, la mall se manifestă permanent noua clasă socială de parveniţi, foşti ciobani şi ex-ţărănci (da, sînt cît se poate de rău, recunosc), şi care n-au lucrat în viaţa lor pămîntul strămoşesc. Fără clop şi fără port naţional, dar cu palme mari în cazul lor şi cu călcîie crăpate în cazul doamnelor fără de opinci. Clopul a luat forma de fes brodat industrial cu nike sau puma, iar opinicile au acum însemne sclipitoare copiate neinspirat de la Manolo Blahnik. Toate sînt asortate, evident cu alte branduri căcătoare şi ceva mai orbitoare decît “cărămida” pe care a scris-o Cărtărescu. Mishto! Ca om fără pretenţii de brand, neştiutor într-ale culturii de firmă, ai în faţa ta tot muzeul ţăranului român, neemancipat, necizelat, fără casele tradiţionale: doar români dornici de afirmare, posibili domni cu aspiraţii mari, de bodiguarzi, şi posibile doamne cu visul divei încă umed. Se plimbă: ei cu pas masiv, sigur, ameninţător, gata să lase cratere în gresia cu pretenţii de marmură de Carrara a mallului, ele, cu “aripioare” şi coapse sănătoase divulgate de “blugul” zgîrcit. De obicei, se opresc după scrutarea magazinelor de textile şi iau ceva la cantina urbană a mallului: orice, doar să fie dublu, la ofertă. De obicei, îi recunoşti uşor. El a prins un scaun liber la fast-food şi aşteaptă ca ea să vină cu tava plină. El stă crăcănat, aşa cum o face şi în autobuz, pe scaun, sunîndu-şi prietenii şi anunţîndu-i că Mertzanu lui e în service. De obicei, face şi glume cu nevastă-sa, semn că nu are complexe faţă de tine, măi, amărîtule. Şi strigă, numărînd teancul de lovele înmulţite la
maxbet, către nevastă-sa, care vine, vine, vine cu tava umplută de bunăstare: “Fă, bem şi-o ţuică?”. Monsieur Seftime ((National 20 februarie 2010)

Ma scuzati ca va deranjez cu nimicuri (Sfarsit)

2010-10-02T03:28:00.003+03:00

Pentru Viorel

Ar fi trebuit sa scriu randuri multe. Dar nu pot s-o fac. Tu stii asta deja. Pot sa spun doar atat, prin vocea celor care cunosc ceea ce spun. Iti multumesc pentru ca nu eu te-am carat in spate, ci tu m-ai carat pe mine, dar abia acum imi dau seama de acest lucru. Iti multumesc pentru ca m-ai iertat pentru oboseala mea omeneasca si pentru lipsa mea de rabdare in fata suferintei tale supraomenesti. Iti multumesc pentru zambetele si glumele tale care ne uimeau pe toti si ne faceau sa ne intrebam daca nu cumva totul este o jonglerie de-a ta. Iti multumesc pentru ceea ce m-ai invatat in acesti ani. Iti multumesc! Si candva vom canta impreuna. Stiu ca vom canta!

senzational

2010-09-05T00:03:00.002+03:00

Trebuie sa recunosc faptul ca DD e genial in felul lui. Cui dracului poate sa-i mai treaca prin cap asha ceva...

În care facem planuri de viitor

2010-08-28T11:32:00.001+03:00

Săptămîna trecută, la salon a avut loc un concurs de admitere pentru ocuparea jumătăţilor de pat libere. A fost omor, nu glumă. Lumea sănătoasă la cap, dar speriată de criza asta financiară, de gerul de afară şi deszăpezirile nereuşite, s-a înghesuit la admitere. Vorba aia, cine îţi dă în ziua de azi trei mese călîi pe zi, plus adăpost, plus program tv de două ori pe săptămînă, toate moca, pe cheltuiala statului? Nimeni în afară de administraţia de la salon. Nu trebuie decît să faci un pic pe nebunul, să fii credibil şi lucrurile se rezolvă ca de la sine. Dacă eşti periculos, cît ai spune “pui” (peşte este un cuvînt prea lung), nişte băieţi vînjoşi sar pe tine şi te îmbracă în uniformă. În cămaşă de forţă. Odată trecut de pasul ăsta, care este echivalentul biletului de şedere, eşti ca şi rezolvat. Rezident. După ce poţi termina cu circul şi nu mai eşti nevoit să faci pe nebunul pentru că oricum nu mai poţi convinge pe nimeni că eşti sănătos, începi să-ţi cunoşti vecinii. Să nu te mire faptul că Madame Bovary este internată aici. Nu, nu a murit, aia e doar o speculaţie. La fel, poţi să faci cunoştinţă cu gemenele Anna şi Karenina. Şi în cazul lor s-a exagerat, chiar în sute de pagini.
Toate aceste personalităţi au ajuns de curînd în salon. Însă, cel mai interesant personaj este ultimul venit, un fost bancher. Îl cheamă Cămătarescu şi pînă la criză învîrtea banii cu lopata. Făcuse cîteva şmenuri piramidale, iar avocaţii l-au scos de nebun. Şi l-au adus aici. Un bancher printre nebuni. Personal, l-am cunoscut chiar în prima zi. M-a întrebat dacă am surprize de la guma (ciuingam) Turbo, că le poate vinde el ca bonuri de valoare sus, la agitaţi. Şi facem un ban, că doar o trece criza. Apoi, cu banii făcuţi aici, la nebuni, ne deschidem o bancă pentru oamenii sănătoşi la cap. “O să fie prima iniţiativă financiară după apocalipsă”, mi-a spus. “Facem un private banking”, mi-a mai spus. “După ce trece nebunia din 2012, o să se schimbe lumea, să vezi, şi pe urmă reconstruim sistemul, iar noi o să fim în vîrful lui”, a spus. Îl întreb: “Reconstruim sistemul cu surprize Turbo?”. “Da, şi cu surprize CinCin şi Minti. Crede-mă, funcţionează, eu ştiu mai bine”. Monsieur Seftime (National - 25 ianuarie 2010)

Albert Collins & Gary Moore - Cold Cold Feeling

2010-08-17T01:38:00.000+03:00

Alien vs. Terente

2010-08-13T01:49:00.004+03:00

Ieri pe la prînz ne-a adunat pe toţi asistenta şefă în salonul principal. Şi ne-a zis: “În cîteva zile vom primi o vizită istorică de la o civilizaţie extraterestră. V-am chemat ca să ne consultăm şi să-mi spuneţi voi cum credeţi că ar trebui să-i primim şi ce le-am putea arăta de aici de pe pămînt ca să-i impresionăm?”. “Cu pîine şi sare”, se aude din fundu’ sălii. “Cu pîine şi sare”, se aude din nou. Era ecoul. “E o idee”, spune asistenta-şefă. “Dar dacă sarea are asupra lor efectul pe care criptonita îl avea asupra lui Superman?”, se aude din nou, de data asta din partea ocupată de agitaţi în salon?”. “Cu ţuică şi cîrnaţi. De Pleşcoi”, mai zice unul. Şi tot aşa, multe păreri. Prea multe. Şi pentru că avem de unde alege, renunţăm, sînt prea multe variabile şi prea multe pericole care îi pîndensc pe vizitatorii noştri. Se ştie, cînd ai prea multe opţiuni, ajungi nefericit. Şi noi nu vrem asta. Trecem subit la punctul doi de pe ordinea de zi: “Cu ce ne mîndrim în faţa extratereştrilor, ce le arătăm ca să-i lăsăm cu gura căscată?”. “Piramidele”, zice un agitat. “Păi, p’astea ei le-au făcut”, spune altcineva. “În plus, tot ce se află în afara României este făcut de extratereştri, ce, nu ştiţi”, mai adaugă acelaşi altcineva. Stau. Gîndesc. Mai stau un pic şi gîndesc: “Mda, asta cam aşa e”. Apoi, îmi vine o idee. Spun: “Hai să-i ducem la IML. Le arătăm borcanul lui Terente şi rîdem pe seama lor, că ei, ştiţi, sînt modeşti rău. Ca “japonejii, ca chinejii”, mă rog… Mai greu o să fie să le răspundem ştiinţific cînd or să ne întrebe ce dracului e în recipientul ăla. Cred că o să le spunem că acolo stă conservată coloana vertebrală a omenirii… Monsieur Seftime (National - 4 decembrie 2009)

romania... no comment

2010-08-13T01:25:00.002+03:00

Dorel exista. Acum lucreaza in Bucuresti

2010-08-04T22:59:00.002+03:00

Acum inteleg de ce nu suntem vreun mare popor cuceritor. Pur si simplu n-avem cu ce, ba! Despre o poveste frumoasa scrie Hotnews. AICI

Ma scuzati ca va deranjez cu nimicuri

2010-08-04T00:35:00.004+03:00

In camera asta suntem doar noi doi. Nici macar tantarii nu indraznesc acum sa tulbure gandul meu ce nu este in stare decat sa zareasca o fatalitate. Restul umanitatii doarme sau asta vrea sa lase de inteles. Somnul e bun, e santatos pentru trup si pentru suflet si e atat de inofensiv la prima vedere incat n-ai cum sa contesti alibiul unui om care doarme. In camera asta suntem doar noi doi. Iar tacerea pare luata dintr-o piesa de teatru muta. Parem doi mimi paralizati din motive diferite. Doi mimi care uneori comunica intamplator, prin ochi. Se spune ca ochii raman la fel de cand te nasti si pana mori. Ai aceeasi expresivitate de prunc in ei, ascunsa acolo din momentul nasterii si pana in momentul adormirii trupesti. Eu nu stiu asta, dar ma ajut de ochii lui pentru a reconstrui mai usor omul care a fost. Imi trebuie multa imaginatie si mai ales imagini vechi pe care abia daca reusesc sa le gasesc undeva parca refugiate si speriate in memorie. Acum nu mai sufar si eu. Il las pe el sa duca povara. Mi-e rusine de tradarea mea. Am abjurat parca fara sa stiu, intr-o zi oarecare, in care tribunalul compasiunii era in vacanta. Acum ma pierd firav intr-o expectativa funesta. Si astept cautandu-mi cumva mila pe drum. In camera asta suntem doar noi doi. In rest, tacerea si greierii scormonesc noaptea, ca in cele mai frumoase treceri spre lumina zorilor. Lampa infipta in perete da o lumina galbena, palida. O lumina intr-un cadru de generic turnat in sepia. E noapte, iar lumina se gaseste cu greu si doar inauntru. Si greu o putem sesiza, dar si mai greu ii putem recunoaste rostul acum, in mijlocul noptii si al bolii si al neputintei. Eu n-ar trebui sa ma plang, desi, Doamne, o fac. El are tot argumentul lumesc sa se planga. Dar o face incet, scancindu-si prunceste suferinta infernala pe care eu as urla-o in gura mare ca un martir ratat. Suntem diferiti. El este demn, eu speriat si un pic las. Ne-am amestecat vietile dintr-o intamplare care ne depaseste, dar pe care suntem nevoiti s-o traim. Cand mi-am ratacit compasiunea? Nici eu nu stiu. Dar stiu ca in momentul ala, parca atemporal, primul gand a fost de autocondamnare. “Cum ai ajuns in acest hal?”, mi-am spus in mine. Si “de ce?”. Si, daca in fiecare alt prilej am gasit raspunsuri in mine, de data aceea n-am reusit decat sa ma condamn, fara raspuns, fara verdict. Dar nimeni nu astepta o condamnare fara drept de atac. Nici macar eu. Si ma miram de verdictul acela fara argumente pe care singur mi-l infierasem pe constiinta. Un stigmat de care n-am de gand sa ma lipsesc prea curand. Nu, cel putin pana cand nu-i inteleg Legea. Nu voi divaga prea mult, chiar daca ego-ul isi cere permanent felia dintr-un “eu” imperfect. Asa cum am spus, in camera asta suntem el si eu, intr-un dialog fara cuvinte, aproape subinteles. E o lege a firii pe care incerc acum s-o accept, s-o razbat fara sa o atac. Intamplarile cele mari ale vietii, experientele omenesti supreme se nasc, probabil dintr-o asteptare peste putinte, peste puteri. Nu difera decat perspectiva asteptarii, efectul ei. Apocalipsa trupului vine pentru fiecare dintre noi, desi majoritatea crede intr-o Apocalipsa universala. Intr-un final previzibil descoperim ca nu vine sfarsitul lumii, ci apocalipsa personala si, daca vine ceva, e sfarsitul nostru, nu al Vremurilor.

e cald, crapa teava

2010-08-03T17:43:00.007+03:00

Canalizarea bucuresteana crapa in urmatoarele situatii: cand este iarna, cand este ploaie, cand este foarte cald, cand este romaneasca si privatizata, cand vrea muschii ei de tzeava, oricand. E misto de tot ca la temperaturile astea sa te pomenesti ca ti se opreste apa rece pentru ca o teava s-a dus p..ii de suflet. In schimb, ai apa calda cacalau. Sa tot traiesti aici ca mereu se gaseste ceva de carpit. Ca de reparat nu se poate pune problema, e prea costisitor pentru lichele.
(imagine din zona Titan, "Bucale"). Tare curios sint in cat timp se remediaza "deficienta".

Clasic romanesc

2010-08-01T01:30:00.002+03:00

De vreo saptamana, la capatul tramvaiului 41 (sau capatul liniei 330, de fapt in tot perimetrul RATB de la Casa Presei), se inlocuiesc "biscuitii" de pe trotoare (refugii etc). Acu', ma intreb si eu ca prostu' de ce? Pareau ok. Bineinteles, ochiul meu este profan si nu detecteaza crapaturile din "biscuiti" si nici pericolul care se ascunde acolo. Probabil ca romanul are pasul greu si a facut praf pavajul asteptand sa vina autobuzul... E mishto ca daca-i intrebi de ce se fac lucrari fara logica ti se va spune ca e vorba de "investitii". PLM, am obosit pana si eu sa explic diferenta dintre investitii si cheltuieli "clasic" romanesti. Sa ne traiti mai spagarilor. Ca poate va meritam...

Replica Samsung la "mizeriile" lui Steve Jobs

2010-07-23T17:57:00.003+03:00

Fara alte comentarii (pentru cine stie "scandalul") Sursa: gsmarena.com

wither...

2010-06-29T10:56:00.000+03:00

Cu bugetu’ pe masă

2010-06-22T02:08:00.001+03:00

Văd o ştire la TV. Una interesantă. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată cînd nu înţeleg o ştire de la TV, mi se pare interesantă. Aşa sînt eu, curios. Iar la TV, că tot ne-au făcut administratorii salonului program de vizionare, văd multe, multe ştiri interesante. Apoi le disec, le întorc pe o parte şi pe alta şi termin prin a vedea lucrurile şi mai albe decît sînt, dar nu din cauza răspunsurilor pe care le născocesc, ci din cauza pereţilor capitonaţi. Cele mai mişto ştiri sînt alea economice. Iar dacă la TV apare şi unul, Isărescu, show-ul e total. Rîdem cu poftă toţi cei din salon, omu’ are haz. Dacă n-ar fi tras în costum de guvernator nici n-ai zice că e vistiernicu’ ţării. Ce să mai, omu’ ar putea să facă stand-up comedy. E bun, le ştie şi vorbeşte singur. Şi mult. Ştiţi bancu’ ăla cu “mai încet cu criza pe scări”, sigur îl ştiţi. Ei, el l-a inventat. Da’ p’aia cu criza ne va afecta “aşa şi aşa”? Da’ p’aia cu “infuzia de optimism” o ştiţi? Noi, aici, la salon, am şi aplicat infuzia asta. Se face cu ceai de muşeţel – două linguritze nici prea prea, nici foarte foarte. N-a dat rezultate prea multe. Apoi am încercat cu o perfuzie şi totul a început să prindă contur. Adică, optimismul. Rîdem de atunci de orice ştire economică, că doar noi facem criza, nu ea pe noi. După care vine asistenta-şefă cu gorilele alea în halate albe şi ne bagă, un pic, la calmare. Să nu uit, însă, că m-a luat valu’ de optimism. Am văzut totuşi o ştire la care n-am rîs. Că mi s-a părut că e ceva de sănătate şi, ştiţi, eu la capitolul ăsta sînt cam sensibil. Zice unu’ din guvern că miniştrii stau de foarte multă vreme cu bugetul pe masă la Palatu’ Victoria. Şi s-ar mai putea să mai stea ceva vreme. Asta nu-i de rîs, dom’le, chiar nu e. Cică e de rău să stea cu bugetu’ pe masă. Să nu cumva să răcească. Monsieur Seftime (27 noiembrie - 2009)

Scrisoare către Piramidon

2010-05-26T09:12:00.002+03:00

Dragul meu Piramidon,
Îţi scriu această scrisoare ca pacient al tău. Mă rog, ca fost pacient, unul fidel, care nu te poate uita aşa, cu una, cu două. Mi-e dor de tine şi-mi lipsesc zilele alea de răceală cînd te înghiţeam şi gata, răceala mă scutea de neplăceri. Tu ai plecat. Ştiu, nu te învinovăţesc pe tine. Concurenţa asta de piaţă liberă te-a scos din activitate, iar acum mai exişti doar în amintirea mea şi a altor cîţiva pacienţi fideli. Ei bine, să ştii, Piramidoane, că lumea farmaceutică s-a schimbat de cînd ai dispărut tu. Ăştia care produc acum medicamente sînt atît de năuci încît odată cu medicamentul nou apare pe piaţă şi un studiu care zice că dacă te tratezi cu noile pastile s-ar putea să crăpi. Şi mi-e frică, zău. Ba, au apărut şi zvonuri că sora ta, Aspirina, nu-i chiar aşa de inofensivă cum o ştiam eu de pe vremea lu’ Nea Nicu’. S-o fi şmecherit şi ea, s-o fi adaptat la concurenţă, cine ştie… Şi încă ceva Piramidoane, acum cu gripa asta porcină, ştii şi tu că băieţii din laboratoare au produs mai multe vaccinuri, care mai de care cu nume mai dubioase, pe care nici pe silabe nu le poţi pronunţa. Şi acum nebunia e şi mai mare că, spun nişte doftori d’ăştia de pe la noi din salon, vaccinurile astea pot avea efecte secundare, nasoale rău. Mai mult (de fapt final), poţi să mori, Piramidoane. Deci, nu ştiu ce să fac. În curînd începe campania cu injecţii şi nu ştiu ce să fac. Să mă-nţep, să nu mă-nţep? Aştept răspuns. PS: E adevărat ce se spune despre tine, că nici tu nu erai chiar atît de onest. Nu de alta, dar au apărut o serie de zvonuri. Ştii cum e lumea, cîrcotaşă… (National - 24 noiembrie 2009)
Monsieur Seftime

No comment cu PC Garage

2010-05-21T15:32:00.002+03:00

Înapoi în viitor

2010-05-18T01:46:00.003+03:00

Ieri ne-a dat voie asistenta-şefă să ne uităm la televizor. Aşa că toţi din salon ne-am adunat la cantină, ne-am aşezat pe scaune şi am început să ne uităm la televizor. “Că sînt alegeri”, ne-a spus asistenta-şefă, “şi chiar şi voi trebuie să ştiţi asta”. Ne-am uitat la televizor timp de vreo trei ore. Am văzut tot ce-am vrut noi. Apoi a venit în sfîrşit cineva şi i-a dat şi drumul. Power on!, ne-a spus asistenta. Şi imediat colegu’ din dreapta s-a ridicat de pe scaun, şi-a înălţat mîinile şi a strigat: “power to the people!”.
Apoi s-a lăsat liniştea. Colegul din dreapta s-a aşezat liniştit. La TV au apărut pe rînd Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu şi chiar şi Boc. Şi am rîs. Boc încape tot într-un singur ochi din plasa de sîrmă groasă aşezată în faţa ecranului. Apoi n-am mai rîs. Asistenta-şefă i-a adus la TV şi pe colegii de la secţia “agitaţi”. Socializăm. Şi ne uităm toţi la TV. Pacienţi. Din păcate, nu prea putem polemiza. N-avem prea multe informaţii în afară de alea pe care ni le şoptesc agitaţii. Nici măcar confruntarea finală din campania electorală n-am văzut-o. Agitaţii ne-au spus însă că n-am pierdut mare lucru. Cică, la confruntarea electorală, Constantinescu l-a întrebat pe Iliescu dacă “crede în Dumnezeu”. Apoi, filmul s-a rupt, emisia a fost aruncată în beznă. Alo, păi asta nu se întîmpla prin ’96? “Ba da”, spune un agitat, “dar tot ce vezi tu acum la tv este o întoarcere în viitor”. “La fel cum tu, acum, ai amintiri din viitor”, îmi mai spune agitatul.
Apoi se lasă liniştea. Colegul de pe scaunul din dreapta sare iar în picioare şi strigă: “power to the people!”. Din stînga mea se aude: “Stai, mă, jos! Nebunule!”.(National - 23 noiembrie 2009)
Monsieur Seftime

Dio ne-a lasat muzica si a plecat

2010-05-17T09:42:00.002+03:00

S-a intamplat ieri, avea 67 de ani. Sa se odihneasca in pace!

Să ne solidarizăm

2010-05-12T00:07:00.003+03:00

Sute de miliarde de oameni, oameni ai muncii, oameni intelectuali, oameni meseriaşi, oameni profesori, oameni sindicalişti, în fine, oameni româneşti, cum spunea amicul Enaş, s-au adunat ieri în toate pieţele din Bucureşti pentru un miting. În Piaţa Matache, în Piaţa Rahova şi în Piaţa Gorjului aceste sute de miliarde de români au solicitat Guvernului o tăiere şi mai drastică a veniturilor, considerînd că reducerile stabilite de executiv sînt prea mici şi nu vor putea umple golul din bugetul statului. Primii contribuabili ai ţării, pensionarii, au ieşit şi ei în stradă cu pancarte pe care scria: “Micşoraţi pensia, ne-am săturat să jucăm banii pe bursă!”. În Piaţa Anticonstituţiei, şoferii profesionişti au venit cu trilioane de maşini de mare tonaj pentru a le casa prin programul “Rabla”, jurînd că vor dona cupoanele valorice parlamentarilor care au în posesie doar un amărît de Q7 (o maşină depăşită moral). Este de-a dreptul incredibil spiritul de solidaritate pe care toţi românii de rînd îl manifestă în aceste zile faţă de clasa politică şi de valorile morale intangibile care s-au întrupat în oamenii noştri politici, atît de încercaţi în aceste vremuri de criza financiară. Astfel, poporul român, în majoritate cu informaţie genetică provenită de la iobagul îndurător şi primitor, nu s-a limitat doar la a dona pînă şi opinca ponosită, unica ce-i mai rămăsese din perechea de odinioară. Poporul a făcut mai mult. Şi va face şi mai mult pentru că, a auzit el, poporul, undeva, că dacă politicienii o duc bine, o s-o ducă şi românul ceva mai bine. Aşa că societatea civilă a înfiinţat şi un cont de donaţii pentru politicienii care au pierdut 0,001% din averea trecută pe numele nepoţilor, fiilor, mamelor, mătuşelor etc din cauza crizei. Vă spun eu, dacă o ţinem aşa cu solidaritatea asta umană, totul va fi bine. La urma urmei şi selecţia naturală prin care cel puternic răzbate ucigîndu-l pe cel slab trebuie ajutată. E bine că oamenii neputincioşi au înţeles asta. Doamne-ajută! (National - 12 mai 2010)
Monsieur Seftime

Ce ascunde păpădia?

2010-05-02T00:35:00.004+03:00

Atunci cand treci prin încercări grele, este bine să te uiţi un pic la ceea ce face natura în jurul tău. Să adulmeci ceea ce este cu adevărat concret, lucrurile care de obicei, în fuga vieţii, iţi scapă. Da, până şi o păpădie "amărâtă" iţi poate ascunde o frumuseţe unică. Am spus.

Cenuşa vulcanică are miros de mici!

2010-04-18T15:16:00.003+03:00

Hopa, iar am băgat-o pe mânecă! Un grup de cercetători islandezi, care supraveghează erupţia vulcanului Eyjafjallajokull, şi-a manifestat îndoiala în legătură cu efectele norului de cenuşă care, este convinsă toată lumea profană, a pus la pământ traficul aerian. După măsurători la milimetru, cercetătorii islandezi au ajuns la concluzia, jignitoare de altfel pentru noi, că fumul care a asediat întregul spaţiu aerian european nu provine de la vulcanul Eyjafjallajokull, ci de la grătarele de săptămâna trecută, din uichend, ale românilor ieşiţi la iarbă verde. Cercetătorii au ţinut morţiş să demonstreze că au dreptate şi că de fapt vulcanul lor, Eyjafjallajokull (care înseamnă în limba elfilor “insula muntelui de gheaţă”), nu e vinovat de haosul de pe continent. Aşa că s-au urcat într-un balon cu aer cald şi, când au ajuns la 6.000 de metri altitudine, au tras adânc aer în piept. Adică fum mai mult. “Cea mai bună verificare a provenienţei fumului aşa putea fi făcută. Trebuia să mirosim cu propriile noastre nări fumul. Colegii noştri, Anatole France şi Thais, francezi cu nasul fin, ne-au confirmat şi ei că fumul nu provine din Islanda, ci din România, din pădurea Pusnicu. Şi are miros de mici şi de ceafă de porc”, a declarat Eflfin Gnomakursoni, şeful echipei de cercetători. De altfel, islandezii au depus deja la Parlamentul European o cerere prin care solicită ca românii care au fript mici săptămâna trecută în pădurea Pusnicu să suporte integral toate pierderile înregistrate de companiile aeriene din întreaga lume. În replică, premierul Boc a declarat că avem, în continuare, bani de pensii mici. Monsieur Seftime

Si-am acasa pe tavan

2010-04-16T01:12:00.003+03:00

Dar nu e cu gechicean. Si sigur nu e pe tavan

Deci, in lipsa de bani cu care sa cumpar fel de fel de utilaje musicale nefolositoare dar care te fac sa te crezi un muzicant mai bun decat erai cu o secunda in urma, m-am apucat sa lipesc “atipilde” pe chitara aia veche, dar nu foarte veche, caci mai veche e cealalta pe care o posed. Atipildul il am de ceva vreme de la Cage, care este. Care este grafăr. Adica e dusmanu’ lu’ pereti albi. Atipildul e marfa, e beton, e senzational, dar nu inteleg ce a vrut sa spuna autorul, adica Cage, cu desenul vreau sa zic. Dar, cine stie, cand o sa fiu babac, mosneag si membru al Academiei Romane, iar Cage o sa-si vanda picturile cu tot cu pereti cu un miliard de euro, promit ca donez chitara cu totu’ ca sa fie vanduta la licitatie. In scopuri caritabile.

PS: Credeam ca daca suplinesc lipsa de fonduri pentru achizitionarea de noi iluzii care sa ma faca un mai bun muzicant de balcon cu atipildul asta, o sa ma simt mai bine. Din contra, nu ma simt mai bine, am doar mai multe intrebari. Cine desluseste ce a vrut sa spuna pictoru’ nu castiga nimic. Pe bune.
"Iata poza", cum ar spune Libertatea, cu subtitlu: "Radu, de ce ai lipit opera de arta pe spatele chitarii? ascunzi ceva???"

Leru-i ler, da’ Bănică are fler

2010-04-09T00:20:00.001+03:00

(National - 19 noiembrie 2009)
Stau pe marginea saltelei şi număr nasturii care punctează frumosul model rombic al tapiţeriei. “E mulţi”, îmi spun, dar nu prea mulţi, ci doar atît cît trebuie ca să mă ajute să ţin rîndul zilelor care mă despart de festivalul anului. De Crăciun. Şi cu unghia scrijilesc încet, abia vizibil, cîte un nasture pe zi. Cu cît mai mulţi nasturi zgîriaţi, cu atît mai puţine zile pînă la hiper, ultra, mega, tera concertul anului.
Mă duc la Bănică la concert anul ăsta. Am fost şi anul trecut şi am fost şi acum doi ani, şi am fost şi acum trei ani şi aşa mai departe înapoi în timp. În fiecare an a fost la fel de mişto ca în anul precedent, ştebeje e neschimbat, muzica e aceeaşi, bandul e acelaşi (poate doar Ianţu nu mai e, dar nu contează), mişcarea e aceeaşi, decorul e acelaşi. Deci n-ai cum să te plictiseşti. Anul ăsta mi-am luat bilete pentru toate cele patru zile de concert.
Abia aştept să mă văd cu ceilalţi fani ai megastarului folk&roll. Îi ştiu de multă vreme, ne dăm întîlnire în fiecare an la evenimentul ăsta senzaţional, am ajuns să ne schimbăm adresele şi numerele de la telefoanele de jucărie. Nici măcar locurile în sală nu le schimbăm niciodată. Astfel, ştim cu exactitate unde ne găsim şi la anul. Eu, de exemplu, stau în rîndul patru, banca de la geam. Şi mai trag cu ochiul şi pe afară. Anul trecut, îmi aduc aminte că la un moment dat, am zărit prin fereastra mică şi aburită un chip. Era o blondă. Ba, nu, era Hruşcă. Ţipa.
Iniţial am crezut că spune “Scoală gazdă din pătuţ, florile dalbe/ Şi ne dă un colăcuţ, florile dalbe”. Dar nu, spunea “Bănică vă fraiereşte şi anul acesta cu patru concerte identice. Ha, Ha, Ha!”.
De pe scenă se aude: “One for the money, two for the show…”. Şi mă gîndesc… mare invidios Hruşcă, ăsta. Monsieur Seftime

“Autosugestii” despre iPad

2010-04-07T00:18:00.003+03:00

1) S-a vandut ca painea calda. De ce? Probabil trebuie sa ai cetatenie americana ca sa intelegi asta. Este, la urma urmei, un iPod mai mare decat a lu’ nashu… si mai scump, ceea ce ti-ar putea da statutul social (beton) al lui nashu.

2) Au aparut deja nemultumitii – wifi-ul cade sau cand nu face asta se comporta ca dial-up-ul (exagerez). Si daca nu merge wifi-ul esti ca si rupt de “lume” (cine stie… cunoaste)

3) Baietii l-au spart la doar cateva ore de la lansare. Jailbreak fie numele tau, iPadule :)

4) Cu ce sunt mai prejos americanii de la cozile Apple decat eram noi la coada la lapte, carne, alte alea. Va spun eu, nu sunt. Mai grav e ca ei o fac de placere, atat de dobitoci au ajuns. Noi o faceam de nevoie. De unde si diferentele intre capitalism si comunism. Capitalismul te dreseaza sa vrei ce nu-ti trebuie, comunismul te face sa-ti doresti strictul necesar si nici p’ala sa nu-l ai. Marfa de modele.

PS: eu sunt fun Windows Mobile si d’asta am scris rautatile de mai sus ;)

De primavara...

2010-04-05T18:20:00.002+03:00

Bursucu’ nu mai latră

2010-04-05T09:51:00.003+03:00

Am primit o ofertă pe care nu o pot refuza şi trebuie să mă mut urgent în sectorul 1. Am auzit că sectorul ăsta e cel mai bengos din Bucureşti, e mare, e mişto, e bazat. Dar, cum posed una bucată buldog pitic şi bălos, pe nume Bursuc, treaba cu mutatul devine o paradigmă. Una a comunicării.
Am auzit eu la teveu că bezmeticii ăştia din consiliul întîiului sector al Capitalei au dat o lege de berbec care pune cîinii cu botu’ pe labe. Cică, auzi tu, eu, proprietarul lui Bursuc, o să primesc amendă dacă bălosu se pune pe lătrat în apartamentul din noua garsonieră cumpărată. 800 de lei, de biştari, de marafeţi, de lovele, opt bătrîne. Latră Bursuc, vine poliţia comunitară la uşă şi mă copleşeşte cu o fiţuică. Acum, că mai am ceva vreme pînă ce să mă mut, m-am gîndit la o soluţie. Bursuc vrea să comunice. Primăria îi zice că nu poate, că deranjează vecinii (în principal pe tinereii de 90 de ani care ascultă cu paharu’ pe uşa de la intrare).
Aşa că, de vreo două săptămîni merg cu bălosu la şcoala de limbi străine pentru animale de companie. Bursuc trebuie să înveţe să miaune, pentru că mieunatul nu este amendat, încă. Bursuc e un elev minune, învaţă repede, doar că am o singură problemă cu el.
În loc să miaune, ca să inducă audienţa în eroare, Bursuc a început să vorbească de-a dreptul. Şi-n română şi-n germană, dar mai ales în engleză. Acum, am scăpat, cred, de problema cu amenda, pentru că nimeni n-o să-şi dea seama că Bursuc nu e un buldog bălos, ci o să jure că e om. Dar am dat de altă belea…
Dacă administratorul, care am înţeles că e un tinerel colonel în (post)rezervă, vrea să-l pună pe Bursuc la întreţinere? Că vorba aia, pînă la urmă e doar un cîine, nu-i om. E glas de om, dar e cîine. Aţi înţeles? Şi sigur o să-l pună la întreţinere, mai ales că Bursuc nu mai latră deloc acum, în schimb, cînd aude vreo “mişcare”, latr… pardon, spune rapid patru cuvinte: Bitte, bitte, fuck you. Mă rog, trei cuvinte… Monsieur Seftime (National – 11 noiembrie 2009)

RATB, te iubesc!

2010-04-01T17:21:00.001+03:00

Amintiri (scrise de altii)

2010-03-30T19:18:00.002+03:00

Intarziat, dar asta e. George Lacatus, fost coleg la Curierul National, a trecut pe acolo si s-a apucat sa zgindare amintiri (bine, el a scris pe tema asta prin februarie, eu abia acum ajung pe blogul lui sa citesc). Deci, din categoria "cine stie cunoaste", cine a mai lucrat pe la Curierul acum vreo zece ani (sau mai mult), isi va aminti despre ce vorbeste George AICI. Altceva nu mai spun, doar ca ...am imbatranit, clar. :)

Boc are blog

2010-03-30T15:07:00.001+03:00

Cam mare poza, nu credeti?

Sănătate, domn' spiţer!

2010-03-29T10:18:00.003+03:00

Primim pe adresa salonului o groază de scrisori de la viitori pacienţi. Noi aşa le spunem, “scrisori”. Ei le zic comunicate. Sună mai bine, eticheta o impune. Cele mai de suflet scrisori vin de la producătorii de nasturi şi licori. De la spiţeri. De la tămăduitori. Şi, printre scrisorile astea, cele mai cele sînt alea cu previziunile de profit în anul care va să vină pentru unii, dar nu pentru toţi, căci dacă ar fi aşa, spiţerii n-ar mai face previziuni şi n-ar mai da comunicate cărora noi le spunem scrisori. Şi tămăduitorii ăştia văd mereu viitorul mai luminos decît îl vedea Nenicu. Şi au dreptate. “Pentru anul x, compania y estimează o creştere de muuuulte zerouri a profitului, anticipînd de asemenea şi creşterea producţiei de nasturi albaştri, nasturi gri şi sticluţe cu licoare”. Mişto, îmi spun de pe marginea saltelei, mişto. Iată o companie sănătoasă tun. În continuarea scrisorii, cronicarul spiţeriei mă face de-a dreptul fericit: “Compania y a decis, în urma publicării unor studii privind impactul maladiei z, triplarea producţiei hapurilor w pentru acoperirea completă a cererii de pe piaţă”. Cît de norocos mă simt acum. E la fel ca treaba aia cu asigurarea de viaţă. Orice ţi se întîmplă, poţi să stai liniştit. Iar companiile astea, spiţeriile, dau dovadă de atît de multă bunătate încît mai că-mi vine să dau fuga să pup pe geam clădirea aia de enşpe etaje de sticlă unde sălăşluieşte miracolul. Să alerg ca un hipiot fericit în urma rolsului de guru farma cu o tăbliţă în mîinile mele mici pe care scrie “Trăiesc pentru tine!”. Şi-apoi să fug repede pe terenul de golf să-l îmbrăţişez chiar pe guru-ul care conduce spiţeria şi să-i mulţumesc pentru că există şi pentru că leacul meu nu costă decît cît un amărît de loganmcv, cînd de fapt el valorează cît un Bentley. Vă iubesc! Multă sănătate! Monsieur Seftime (National 14 noimebrie 2009)

Ubuntu Lucid Lynx - la sfarsitul lui aprilie

2010-03-26T09:01:00.002+02:00

Ubuntu Lucid Lynx Beta1 10.04 - lansare - 29 aprilie. Pana atunci te poti delecta (cu tot cu bug-uri) cu varianta beta1 pe care o poti descarca de pe ubuntu.com.

Ubuntu Lucid Lynx Beta1 10.04 Demo (ZDNet) from Off The Broiler on Vimeo.

Ticuri verbale - de la Boc citire

2010-03-25T21:50:00.004+02:00

Boc, despre el este vorba (sa spun "dansul"?). Daca are in fata sau in minte vreun document cu noi idei guvernamentale de mare profunzime, le va insira pe toate cu tact: "in primul rand, in al doilea rand, in al treilea rand etc". "Randurile" lui Boc revin obsedant in fiecare discurs. O chestie si mai mishto este cand Emil (pot sa-i spun pe numele mic, nu-i asa?) ne arata partea frumoasa a vietii: "putem spera sa...". Treaba cu speranta este insa conditionata intotdeauna de o masura. Asa ca fraza completa suna asa: "daca luam masura x, putem spera ca". Fals. Toti romanii pot spera orice vrea muschiul lor si fara masura lui Boc. E tot aia.

Camasha de fortza - cum am promis

2010-03-25T08:03:00.003+02:00

Candidez

(National – 5 noiembrie 2009)
Ieri m-au contactat serviciile secrete. Între noi fie vorba, pentru mine lucrează vreo patru sau cinci agenţii (nici eu nu mai ştiu exact). Şi nu m-au contactat, aşa, aiurea, fără motiv. Mi-au dat adevăratele rezultate ale sondajelor făcute în ultima perioadă legate de cine iese preşedinte. Şi, ghiciţi ce surpriză am găsit aici. O să ies din primul tur cu 150% din voturile românilor. Plus unul pe care mi l-a promis Pandan (cosemnatarul rubricii, coleg de salon, băiat salon, ce să mai).
Serviciile secrete ştiu bine ce ştiu, n-au cum să mă mintă. Se joacă ele cu speranţele lui Geoană, Băsescu, Antonescu şi Oprescu. Apropo, mi-e şi milă de ei. Auzi tu, comandă Băse un sondaj şi iese pe primul loc. Comandă Geoană un sondaj, iese pe primul loc. Comandă Antonescu un sondaj, iese pe primul loc. Comandă Oprescu un sondaj, iese pe primul loc. Pe cînd eu, care nu comand nimic, niciun sondaj, am garanţia că ies pe primul loc oricum. Chiar mi-au spus “băieţii” că şi dacă lipesc pe doar cinci stîlpi de pe Ştefan cel Mare cîteva afişe cu mine, impactul campaniei va fi enorm. Am carismă. Ştiu asta. Şi iar mi-e milă de toţi contracandidaţii mei. Ei se zbat, se ceartă, se muşcă, se înjură şi n-au nici cea mai mică garanţie că vor cîştiga Cotroceniul. Eu… eu stau aici liniştit, nici măcar nu trebuie să vorbesc, nici măcar nu trebuie să ridic un deget că serviciile lucrează pentru mine. Nici măcar nu ştiu cum le-am cîştigat loialitatea asta de nezdruncinat. Serviciile lucrează pentru mine. În ture. Dimineaţa se ocupă de campania mea sora Smaranda. După prînz, toate sarcinile îi revin sorei Gherghina. Seara tîrziu primesc sondajele de la Angela. În plicuri mici, cu un pahar cu apă. Monsieur Seftime

Cum se vede lumea cand esti (putin) plecat (din blogosfera)?

2010-03-24T10:26:00.001+02:00

Pe rand:

Adrian Seceleanu, Ziarul Financiar, a revenit pe blog – e greu fara, pe modelul “e rau cu rau, dar e mai rau fara rau”.

Vali Barzoi, ex Capital, actualmente Business Cover. A reusit sa bata recordul meu la inchis si redeschis blogul.Da Vali, e nashpa fara blog, consecventa nu e buna intotdeauna ;)

Demaio a trecut prin schimbari majore pe care le-am si salutat. Cu noul blog si echipa pe care si-a adus-o aproape face ceea ce trebuia sa faca de la bun inceput. Desi nu cred ca i-ar fi oferit aceeasi trambulina printre nervosii virtuali. Oricum, e OK, mult mai OK decat inainte. Keep on rock …talk ;)

Secmerean: valseaza in continuare cu talent de ziarist din postura de PR. Pacat ca nu-i putem citi articolele decat pe blog…

ITterapia ne ajuta mereu :) Din postura de psiholog oarecum anonim. Bau bau, mergem mai departe sa descoperim ce au vrut sa spuna neuronii :) Am zis.

cateva luni de pauza nu strica...

2010-03-24T00:59:00.003+02:00

...sau strica? habar n-am. N-am mai postat nimic aici de ceva vreme, de vreo trei luni si ceva. Am postat in alta parte ;) in viata, in lumea reala, cu o problema de rezolvat, apoi alta etc. Revenim pe blog incet, incet. Poate postam aici si o parte din rubrica publicata in National - "Camasa de fortza", unii amici spun ca merita. Ca sa rada poporul altfel decat a fost dresat sa o faca. Sa ne citim cu bine.

Bai, s-a scumpit barilu' de aur

2009-11-26T19:27:00.003+02:00

De pe o agentie de presa, nu spunem care, ca asha e frumos. Da' zau ca nu e scump auru' asta. La litru cat o costa?

Cine poate sa zdruncine rahatul din tara asta?

2009-11-23T19:17:00.002+02:00

Nimeni. 20 de ani degeaba. Am facut ce am facut si am ajuns sa alegem intre fsn si fsn. Brucan a fost un tampit, a calculat gresit. So, va invit sa va duceti la vot sa alegeti raul mai mic (mamaaaa, mor cand aud fraza asta). Va promit ca nu ne vedem acolo.

Spot din campania TV ziarul National

2009-10-23T18:34:00.002+03:00

Ziarul NATIONAL se relanseaza pe piata

2009-10-15T22:42:00.003+03:00

Am placerea sa va anunt relansarea ziarului NATIONAL. Sunt convins ca multi dintre voi nu l-ati uitat. Sunt la fel de convins ca o sa va placa ceea ce va propune echipa redactionala. Din aceasta dimineata il gasiti la "taraba". Voi reveni cu detalii privind site-ul publicatiei.

Later edit: Iata si adresa site-ului NATIONAL.

Ti-ai pierdut ghinda?

2009-10-15T14:51:00.002+03:00

Sau ce poate face un banner la locul potrivit...

adevaratii artisti (de pe strada)

2009-09-20T17:52:00.006+03:00

Un clip care mi s-a parut fabulos. Un cover Stand By My inregistrat cu artisti din diferite colturi ale lumii care canta pe strada pentru a castiga o paine... Daca vreti feeling, luati d'aci.

Stand By Me | Playing For Change | Song Around The World from Concord Music Group on Vimeo.

Disclaimer, discleimer, buna dimineata!

2009-09-16T01:03:00.004+03:00

Parerea mea - in presa exista trei mari categorii (restul le identificati voi) de jurnalisti cu blog:
prima baga mare la avertismente pe blog cum ca jurnalul personal n-are de-a face cu postul TV/radio, ziarul/revista etc. la care lucreaza si "disleimareaza" orice fixatie a lor care ajunge pe blog. Astia o fac de teama ca nu cumva patronu' - mogulu' - baiatu' care da banu' la salar' sa nu se supere daca se scapa pe acolo, pe blogul angajatului, vreo virgula pusa "invers". In cazul asta, patronii au un angajat fidel pana la proba "ailalta", care daca apare se lasa si cu un mare sut in cur.
a doua categorie e plina de baietzii istetzi, cu autoironia in sange, un pic sefi dar nu prea mult. Ei nu pun avertizari pe blog pentru ca au iluzia ca se bat pe umar cu mogulul. In gluma, desigur, "hai, bre, n-ai inteles ca-ti fac reclama? E ea cumva negativa, dar tot reclama e!". E pe dracu'! Astia se aleg, destul de rapid (vezi ciclul electoral), cu un si mai mare sut in cur.
a treia categorie e formata din "frilensari" care nu pun discleimare pe blog. Ca n-au de ce. Ei au fost jurnalisti angajati. Au invatat meseria de la x, y, x, au lucrat pentru X, Y, Z. Acum sunt semi-patroni ("semi" pentru ca e cam greu doar cu online-ul in vremurile astea!), visatori la statutul de mogul de Romania. In cazul asta situatia e si mai trista pentru ca dupa ce ca se alearga singuri ajung sa-si dea si suturi in cur.

Cu ce se mai joaca politicienii

2009-09-09T08:00:00.002+03:00

Lamosor va arata cam care ar putea fi profilul psihologic al multor politicieni din Romania. E o gluma, bineinteles, dar e bine de stiut cam cu ce se "joaca" fiecare om politic acasa. Dupa ce se joaca apar la TV, in Parlament, guvern etc si ne propun masuri de iesire din criza. Mai ca-mi vine sa rid-plang. Mai multe personaje pe Lamosor.

Android se "democratizeaza"

2009-09-08T23:29:00.002+03:00

HTC va lansa modelul Tattoo (luna viitoare, in Europa), un nou Android phone. Pretul estimat 200 de euro. Adica accesibil oricui vrea un HTC cu Android middle ca pret, dar cam cu tot ce-i trebuie dpdv al conectivitatii etc ca sa se bata cu modele mai "sofisticate". Mai multe detalii pe GSMARENA. Pana acum nu am testat niciun telefon cu Android, deci nu-mi pot da cu parerea. Dar daca vreti pareri avizate incercati Gadgeteer.

Cum sa nu te angajezi la TVR

2009-09-08T09:35:00.002+03:00

Tiberiu Lovin (reporter virtual) scrie despre un concurs de angajare la TVR. Un concurs trucat, manarit. Un exemplu de cum nu te poti angaja acolo daca esti nu ai pile, relatii si alte magarii. Si pentru ca o cunosc pe Anca Barbu, ziarista care povesteste despre ultima cacealma de la TVR, va recomand sa cititi articolul. Nu de alta, dar spune adevarul si el trebuie stiut. Povestea Ancai AICI

Am gasit-o pe elodia

2009-09-01T22:51:00.005+03:00

"Incepand din aceasta seara, primiti recompensa de un milion de euro pentru gasirea Elodiei, vie sau moarta!" - asta era aseara la OTV. Domnu' Dan, sunteti dat dracu', dom'le. Am gasit-o pe Elodia, dovada e poza asta. Vreau meleonu!

Un "must read"

2009-09-01T07:00:00.000+03:00

"Regele Mihai: Imi pare foarte rau ca trebui sa o spun, dar Statele Unite erau inca mult prea departe, in vreme ce englezilor si francezilor, si o afirm bazandu-ma pe experienta mea ulterioara, le pasa prea putin de partea asta a Europei.(...)" Tot interviul AICI - via Hotnews
Un interviu pe care il pot numi rar, cu o oarecare "invidie".

National TV, cu parere de rau

2009-08-31T23:47:00.006+03:00

National TV mai are un pic si devine demna de categoria New Old Stock. Un fel de marfa nou-noutza (vezi infrastructura), dar pe care nu a cumparat-o nimeni (vezi rating-urile). Prin 2000siceva, Fratii bagau atat de multi bani in visul lor mediatic incat o mica spaima se infiripa in sufletele concurentei. Spaima a trecut, Nationalul n-a ajuns niciodata ce visau Miculii, dar nu e vina lor, ci doar a mercenarilor (producatori si pseudo-vedete) loiali doar pana au prins o oferta mai buna (exista insa si vreo doua, trei exceptii, oameni bine pregatiti si poate prea loiali, care au ramas mai mult decat ar fi trebuit la National). Apropo, singurele productii care faceau rating erau Miezul Problemei si Neatza cu Razvan si Dani (sa nu uitam insa nici meciurile din Liga de fotbal - treaba cu Burger si FRF). In fine, lucrurile stau in felul urmator: se stie ca Fratii vor sa vanda CNM-ul (Centrul National Media) sau macar o parte din el (adica National TV+ N24 ca, intre noi fie vorba, e tot aia). Zvonul circula si spune ca Fratii tin la pret. De ce? Pentru ca au investit prea mult (credite, alea, alea...) si ar avea pierderi prea mari daca ar vinde acum (ca e criza, alea, alea). Problema este ca daca mai asteapta mult, Fratii vor fi nevoiti sa vanda National TVu' pe ...Okazii. Sau sa o dea la schimb (cu un iphone 3G). Plus un milion diferentza. Na, ca am fost rau, dar am ceva motive - daca nimeresti pe National butonand telecomanda, vezi doar productii in reluare, ceva filme indiene, ceva filme neindiene si cam atat. Si apropo de productii... cati reporteri mai lucreaza la stiri? Tot vreo patru, ca acum un an? (Na, ca iar am fost rau). Una peste alta, pana si site-ul Nationaltv.ro e mort. Pacat. National TV a devenit un exemplu de esec media.
PS: Prezint scuze colegilor care inca lucreaza pe la National TV, poate ca nu e vina lor...

STEVE VAI VA PRIMI PREMIUL PENTRU INTREAGA ACTIVITATE LA CERBUL DE AUR

2009-08-31T17:12:00.003+03:00

Comunicat A&A Records/Warner Music Licensee:
"Prezenta in Romania a celebrului chitarist va prefata lansarea celui mai nou CD si DVD al sau – Where The Wild Things Are, distribuit in Romania exclusiv de A&A Records/ Warner Music Licensee.
Muzician de talie mondiala, idol al multor generatii de chitaristi rock, detinator de premii Grammy - Steve Vai va fi prezent la editia din acest an a Festivalului Cerbul de Aur. Artistul este in plina promovare a celui mai nou material discografic, LIVE IN MINNEAPOLIS: WHERE THE WILD THINGS ARE, in varianta CD si DVD. DVD -ul va beneficia de o avanpremiera organizata la Egyptian Theatre din Hollywood pe 15 Septembrie. Cei prezenti vor avea ocazia sa vizioneze concertul in intregime dar si sa-l asculte pe Vai discutand cu membrii trupei sale despre detalii din culisele realizarii acestui spectacol.
La avanpremiera va avea acces si publicul larg, iar fondurile obtinute din vanzarea de bilete vor fi donate catre Hollywood Arts, o academie de arta care ofera cursuri gratuite in domeniile artei creative si comerciale tinerilor fara adapost sau celor cu probleme. Vai este membru in consiliul director al academiei din 2007.
Personalitati din toate domeniile lumii muzicale vor dona obiecte pentru o licitatie sustinuta in beneficiul aceleiasi academii.
2010 marcheaza 30 de ani de cariera de turneu pentru Vai care s-a lansat in 1980 ca si chitarist in trupa lui Frank Zappa, insa contributia sa incredibila la istoria muzicii rock a intervenit in timpul carierei sale solo, de-a lungul careia a vandut aproape 6.000.000 albume.
WHERE THE WILD THINGS ARE a fost filmat in Minneapolis in timpul turneului Sound Theories care a fost sold out in intregime, desi a traversat mai multe continente. Filmul va fi lansat oficial pe DVD si Blu-ray pe 29 Septembrie. Un CD audio live care contine selectiuni din concertul de pe DVD va fi lansat de asemenea pe 29 septembrie. O scurta secventa din film poate fi vazuta pe www.vai.com/wildthings
Steve Vai va urca pe scena Cerbului de Aur pe data de 6 septembrie, cand i se va decerna premiul pentru intreaga activitate. Cu aceasta ocazie, artistul urca pe scena unde va canta inconfundabilele riffuri ale chitarii sale special confenctionata conform instructiunilor artistului de catre celebru producator de instrumente Ibanez
De asemenea, Steve Vai va fi cel care va inmana Trofeul Cerbul de Aur castigatorului editiei 2009 a festivalului."

Minciunile electorale - fapte penale

2009-08-31T09:25:00.002+03:00

Ceva cu care sunt total de acord, desi stiu ca niciodata nu se va aplica in Romania asa ceva: "Cine promite marea cu sarea in campanie electorala si nu se tine de cuvant ar trebui sa fie tratat ca infractor. Cei care sunt dovediti ca mint in campania electorala, adica fac in asa fel incat sa fie votati in urma unei minciuni, care se dovedeste ca nu este reala, sa sufere condamnare sau sa fie amendati si sa nu mai aiba dreptul sa candideze" (deputatul PD-L Mircea Giurgiu). Detalii AICI

(A)normalitate

2009-08-30T09:30:00.004+03:00

Sorin Oprescu va candida la Prezidentiale. Electoratul nu e convins de asta, dar Oprescu e din ce in ce mai convins. Insa, cu ce vine nou Primarele? Cu nimic. Ne zice ca vrea "normalitate" pentru Romania si, evident, romani: "Repet ce am mai spus si inainte. In acest moment iau in calcul foarte serios candidatura mea la Cotroceni, pentru ca mizez pe toti care asteapta de ani de zile sa traiasca in normalitate". Mi se pare mie sau adversarii lui Base se calca pe bombeuri identice? Crin Antonescu vrea si el normalitate, Radu Duda vrea si el normalitate... Oprescu isi pregateste terenul candidaturii tot cu "normalitate". Asa ca Base nu trebuie sa mai depuna cine stie ce eforturi ca sa mai obtina un mandat. Pentru ca romanii nu vor normalitate. Nici macar nu stiu ce-i aia, niciodata nu i-a tentat prea mult, vor doar smechereala si mitocanie politica si anormalitate. Si chiar, ce dracului e aia normalitate?

Hai sa mai si iertam

2009-08-23T03:27:00.002+03:00

Desigur, Buddy Guy se refera la un altfel de "skin deep" (clipul de mai jos)
Am fost jefuit, in urma cu vreo opt ani, cu cutitul la gat, de doi rromi. Mergeam, de 1 martie, sa-i cumpar sotiei flori, martzisor etc. Metoda tipica: "ai o tigara, frate?" "N-am" (desi aveam, probabil...). Se intampla aproape de fostul cinematograf "Grivita". Veneam de la munca (de la Scanteia - sau daca vreti de la Casa Presei). Aveam avansul de la salariu si ganduri bune, cred. Prietenii (pe care i-am sunat dupa incident) mi-au spus: "daca eram eu, faceam, dadeam, rupeam". Cu alte cuvinte, i-ar fi rupt in doua pe cei ce ma faceau pe mine sa ajung acasa socat, intors fara flori, fara bani, fara telefonul mobil ... doar eu, intrebator: "Ce dracului se intampla cu lumea asta?". Nimic anormal, aveam sa aflu ceva mai tarziu. Asa e lumea cladita. Iar eu nu sunt niciun fel de erou, martir nici atat, dar sunt in viata.
Mi-am sunat tatal. A venit cat a putut de repede si ne-am urcat in masina lui sa-i cautam pe faptasi. Aveam o ura enorma, aveam si ceva "ustensile" sa-i "antrenam" pe baietii rai, daca ii gaseam. Am plecat, ca-n filme, impreuna cu tatal meu si am rascolit tot "Chibritul" (crasme, strazi, orice suspect etc.). Nu i-am gasit pe baieti. Daca i-am fi gasit, probabil ar fi "sunat" urat. (Aflam ceva mai tarziu ca faceau parte dintr-un clan - apropo, n-am aflat de la politie - nici macar n-am depus plangere, am aflat de la un prieten din presa care stia ce si cum se intampla acolo, in Grivita - 1Mai). Bine ca nu i-am gasit. Apoi am renuntat. N-am uitat, insa, pentru multa vreme, ce mi s-a intamplat. Tata mi-a dat atunci niste bani, sa "ma descurc" si mi-a spus: "Lasa, da-i dracului!". Si i-am lasat.
Apoi au trecut anii. Eu am imbatranit, oarecum. Si cei care m-au jefuit au imbatranit. Fiecare isi alege un mod de a-si cara "crucea" (nu e neaparat sa fie cruce, atentie, ci constiinta) Au trecut anii si mi-am dat seama ca am uitat, ba, mai mult de atat, i-am iertat pe cei care mi-au pus "briciul" la gat fortandu-ma sa ma "lepad" de cele materiale... Poate am devenit mai intelept, poate nu. Poate sunt acum mai "static", poate nu. Dar lucrurile stau asa: hai sa nu judecam o etnie intreaga dupa o gasca de infractori. Hai sa devenim un pic mai ingaduitori, chiar daca, la prima vedere, avem tendinta sa judecam o carte de cateva sute de pagini doar dupa coperti. Probabil ca e vremea sa iertam. Una, alta... Si, da, stiu ca s-ar putea ca maine sa se repete povestea. S-ar putea sa fiu jefuit din nou. Sau mai rau. Sper doar sa am puterea sa iert in continuare... chiar daca fiind "atat de la fel" suntem "atat de diferiti"...

"I've been around a while
I know wrong from right
And since a long time ago
Things been always black and white
Just like you can't judge a book by the cover
We all gotta be careful
How we treat one another

Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
We're all of the same

A man in Louisiana
He never called me by my name
He said "boy do this and boy do that"
But I never once complained
I knew he had a good heart
But he just didn't understand
That I needed to be treated
Just like any other man

Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
We're all of the same

I sat my little child down
when he was old enough to know
I said I fell in this big wide world
You're gonna be all kinda froze
I said son it all comes down to just one simple rule
That you treat everybody just the way
You want them to treat you
Yeah

Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
We're all of the same
Skin Deep
Underneath we're all the same
Skin Deep
Skin Deep
Underneath we're all the same
We're all of the same
Yeah"